Oprește-mă!… Nu mă lăsa să te sărut.

Prietenie, afecțiune, compasiune, respect, iubire pasională sau trădare (să nu uităm de Iuda!) – sunt doar câteva dintre sentimentele pe care sărutul le poate exprima. Misterul din jurul lui nu i-a ocolit pe poeți. De aceea, de Ziua Sărutului, vă oferim o serie de gânduri, mai mult sau mai puțin lirice, despre această necunoscută care poate spune (și face) totul.

***

Sărutul (Nichita Stănescu)

Vederea lumii se-ndumbrea, când noi

ne sărutam în pieţe şi în scuaruri

Un aer mat ne-nfășura, şi nimeni

nu ne-a lovit vreodată cu privirea.

Doar steaua neagră a părului tău scurt

Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr,

şi toţi credeau că bate-n arbori ora

când soarele apune la amiază.

Şi păsări mari se coborau pe bănci

şi pe statui, pe cabluri peste iarbă…

Luceau intens, presate de-un cer

pe care-l începea iubirea noastră.

***

Un sărut pe care îl dorim (Rumi)

Există un sărut pe care îl dorim
întreaga noastră viaţă, atingerea

spiritului de trup. Apa mării
imploră perla să-şi spargă scoica.

Iar crinul, cu câtă pasiune
are nevoie de o iubită sălbatică! În

noapte, deschid fereastra şi îi cer
lunii să vină şi să-şi apese

faţa de a mea. Respiră în
mine. Închide uşa vorbelor şi

deschide fereastra iubirii. Luna
nu intră pe uşă, ci numai pe fereastră.

***

Romanţa ultimului sărut (Ion Minulescu)

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său –
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!…

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!…

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără… „va urma”.

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa – drept amintire –
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Şi… „Veşnica ta pomenire”
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşciugul în spinare.

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea…

Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă – fatal – nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea…

***

Rima XXIII (Gustavo Adolfo Becquer)

Pentru o privire, lumea;
pentru un zâmbet, cerul;
pentru un sărut… nu ştiu
ce ţi-aş da pentru un sărut.

***

Drumeţie (Lucian Blaga)

Popas în iarbă de neuitat.
C-o sărutare, pe-a vieţii măsură,
îmi stingi în gură toate numele
ce din alean ţi-am dat.

Pornim pe urmă iar
ca două vârtejuri de vară pe drum.
Ne suntem dar pentru dar
şi nu ne mai spunem nicicum.

Ne place să umblăm
ca întrupările fumului,
să încâlcim mătasea pământului
cu ţintele drumului.

***

Și, în final, un zâmbet pentru cititorii noști. 🙂

Dă-mi guriţa s-o sărut (Jean Moscopol)

De ce mă amăgeşti, de ce ţi-e teamă,
Şi gura ţi-o fereşti, râzând mereu,
De spui că mă iubeşti, de bună seamă
De ce te-mpotriveşti dorului meu

Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată
Ia gândeşte, nu-i păcat
Să rămâi nesărutată

Când ai buze fierbinţi
De ce să stea cuminţi
N-o să le ţii aşa
O viaţă-ntreagă, dragă
Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată

De ce m-ai depărtat cu-a ta privire
Şi-n suflet mi-ai aprins doar nerăbdări
Sau încă n-ai aflat că o iubire
Moare de n-o hrăneşti cu sărutari

Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată
Ia gândeşte, nu-i păcat
Să rămâi nesărutată

Când ai buze fierbinţi
De ce să stea cuminţi
N-o să le ţii aşa
O viaţă-ntreagă, dragă
Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată.

(selecție realizată de Odilia Roșianu)

Sursa foto: pixabay.com

(traducerile îi aparțin lui Petru Dimofte – citatepedia.ro)