Ioana Revnic 
Juriul nu are dreptate?
Senzațional!
Premiat anul acesta de către Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, pentru o carte de… eseuri – Tratat cu literatură (Ed. Prut) – criticul literar Mircea V. CIOBANU a avut o reacție neașteptată, punând la îndoială decizia juriului.
Celealte volume nominalizate la aceeași categorie – CRITICĂ LITERARĂ ȘI ESEU – să fi fost (cum crede Mircea V. CIOBANU) nedreptățite?
Iar opțiunea finală a juriului – o eroare?
,,Valentina Tăzlăuanu a editat o carte: Ceea ce rămâne – amintește Mircea V. CIOBANU. Eseul titular e o meditaţie la tema «Cultura e ceea ce rămâne după ce sunt uitate toate celelalte». Parafrazând, aş spune că valoare unui premiu – dincolo de funcţia imediată, de sugestie de lectură a unui juriu profesionist – e de a-i remarca volumului o anume valoare prospectivă, de rezistenţă.
Eu aş propune ca onorariile juriului să fie plătite peste 5 sau 10 ani după premiere: dacă titlul premiat a mai rămas în memoria cititorului şi a criticii, vii şi îţi ridici banii. Dacă însă ai greşit şi ai premiat o carte care doar a mângâiat orgoliul autorului, atunci trebuie să plăteşti penalităţi. Pentru rebut profesional.
O carte care va rămâne în memoria cititorului şi a criticii este chiar volumul citat al Valentinei Tăzlăuanu. Eseul despre care vorbeam mai sus nu e o divagaţie estetică la o temă cunoscută, ci un subiect clasic, într-o abordare interogativ-intrigantă: «Pentru omul cel mai obişnuit memoria culturală este, orice s-ar spune, o chestie facultativă. Nu poţi să uiţi ceea ce n-ai ştiut vreodată, ceva care te-a preocupat poate doar ocazional, pentru care şcoala, familia, societatea nu te-a sensibilizat în nici un fel… » Recunosc, nu am mai citit de mult o abordare în care deficitul de cultură să obţină dimensiuni tragice” – subliniază criticul.
,,O altă carte, cu aceeaşi perspectivă sigură, e Manierismul românesc de Lucia Ţurcanu – adaugă Mircea V. CIOBANU.
Patinând pe un teren foarte lunecos, pe un spaţiu neexplorat literar-ştiinţific (dar foarte productiv artistic), autoarea ne oferă un text exemplar, metodic ordonat, un reper sigur (dar şi polemic, ca subiect). A spune limpede şi argumentat e un dar şi Lucia îl are. Şi mai este ceva de spus. Cărţile care au concurat alături sunt culegeri de texte. Cartea Luciei însă e un eseu rotund, o carte concepută cap-coadă, şi din acest considerent are un atu în plus.
Numai că juriul are dreptate şi atunci când greşeşte. Nu ar trebui să facem mai multă zarvă decât merită. Nu premiile îl fac pe scriitor, ci nevoia cititorului de a-l citi. Şi nevoia criticului de a-l cita. Cititorul nostru, vă asigur, nu va da buzna în librării ca să cumpere cărţile premiate. În cazul eseului, juraţii ar fi putut face o alegere mai bună.
Am şi motive personale să mă supăr.
A doua oară sunt lovit în orgoliul meu de critic literar (mai întâi, anul trecut, când credeam că voi fi premiat pentru cartea de critică – una muncită serios – dar am luat premiul la poezie, pentru o carte scrisă în glumă). Acum, când eu am aplaudat public cărţile Valentinei şi Luciei, în cronici de carte publicate de Contrafort sau Revista literară, vocea mea nu a fost luată în calcul.
Aluzia juriului se citeşte limpede: las-o baltă, critica nu e domeniul tău. Pluteşte, ca visul de uşor, în atmosfera degajată a eseului!.. Cum să nu mă supăr?” conchide scriitorul.
Mircea V. CIOBANU are dreptate!
Într-o privință nu s-a înșelat, totuși, criticul Mircea V. CIOBANU. Anul trecut a pariat pe cartea de poezie a Lilianei ARMAȘU – Mâine va fi altfel (Ed. Arc). Despre volum, acesta afirma în prefață că ,,va fi, cu siguranță, un eveniment”. Instinctul său de critic literar nu a dat greș, căci Liliana ARMAȘU a primit la rându-i PREMIUL PENTRU POEZIE al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Liliana ARMAȘU (născută pe 4 noiembrie 1972) este licenţiată a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova. A făcut studii de doctorat la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Autoarea a debutat editorial în 2001, cu volumul de versuri Eu scriu… Tu scrii… El este, distins cu Marele Premiu al Festivalului Naţional de Literatură „Tudor Arghezi” din Târgu-Jiu. Singurătatea de miercuri (2010), a doua carte de poezii a autoarei, o consacră pe Liliana ARMAŞU drept poetă a singurătăţii.
Iacătă două poeme din Mâine va fi altfel:
Monastică
Mă urmărești zadarnic printre spațiile întredeschise ale nasturilor.
Sufletul meu – o biserică întoarsă spre asfințit, cu uși ferecate
în care de mult nu a mai intrat nimeni să se roage.
Împânzită de licheni și arbuști sălbăticiți,
Străpunsă de un munte de sare crescut până-n cer
și undeva, sub pământ, un dumnezeu pipernicit, plângând
necontenit
într-un colț de icoană.
-De ce nu lași să intre lumea? Mă întreabă printre suspine,
rezervele tale de dragoste scad, se topesc în van și e păcat.
-Nu am pe cine, îi zic. Toți merg la biserici cu turle strălucitoare,
Locuite de dumnezei frumoși, iar eu nu am un tată cu care să mă
laud.
Tu mi te ascunzi mereu, strecurându-mi în vene doze mari de
neîncredere. Însă oamenii vor siguranță, mai ales bărbații…
El mă ascultă îngrozit și plânge în hohote:
-Eu nu pot fi mai frumos și nici mai bun,
dar sunt viu, viu! Chiar nu vede nimeni?
Ca să-l mai liniștesc, mă prefac că deschei un nasture dinspre inimă
și stau la pândă.
***
Capriccioso
Aș vrea să întâlnesc un om
Căruia să nu-i fie rușine
Să plângă alături de mine,
Să nu mă întrebe
și să nu-mi spună că nu are rost,
că nu sunt singura…
și prea iau lucrurile aproape de inimă.
Sunt multe cuvinte nespuse până la capăt
și dureri nemărturisite
ce vor să iasă din prinsoarea minții
ca apele torențiale din limitele
unui râu de nestăvilit.
Dar cum să plângi când vezi doar pedagogi
ce se dau mari specialiști în arta perfecțiunii,
sobri și cu un aer de inocență în priviri,
gata oricând să-ți țină o lecție sofisticată despre viață?
Și eu, ca o elevă tenace, ascultătoare,
fac zilnic, în fața oglinzii, exerciții de râs
încercând să-mi imaginez cum ar arăta
o cămilă fără cocoașă,
un cal fără coamă, un elefant fără trompă
și un om fără lacrimi.
Dar încă sper să întâlnesc pe cineva
care să plângă alături de mine
(cel puțin aici, în taină).
***
Decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova a avut loc vineri, 24 iunie, în cadrul unei Gale desfășurate în Sala cu Oglinzi a Casei Scriitorilor, din Chișinău.
Câștigători la celelalte categorii au fost:
Premiul pentru DEBUT: Aura MARU cu volumul de versuri Du-te free (Ed. Cartier).
Premiul pentru TRADUCERI a fost adjudecat de Miroslava METLEAEV, pentru traducerea – în limba rusă – a Luceafărului eminescian.
La secțiunea LITERATURĂ PENTRU COPII, premiul a fost câștigat de Nicolae POPA, pentru microromanul Ghiozdanul zburător (Ed. Arc).
Lidia CODREANCA a obținut premiul pentru PUBLICISTICĂ. Volumul recompensat este Lumea Antică (Ed. Arc) o culegere de scurte narațiuni și expuneri despre civilizația Antichității. Cartea a primit și Premiul Cartea Cognitivă, la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret 2016, ediţia a XX-a.
Nu s-a acordat Premiul pentru PROZĂ.
Premiul OPERA OMNIA i-a revenit scriitorului Leo BUTNARU.
Leo BUTNARU (n. 5.01.1949) este poet, prozator, eseist, traducător. A debutat cu placheta de versuri Aripă în lumină (1976).
În perioada 1990-1993 a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi conduce, din 2013, filiala din Chişinău a acestei instituţii.
Scrierile sale au apărut în limbile albaneză, armeană, engleză, bielorusă, bulgară, franceză, georgiană, germană, letonă, macedoneană, rusă, sârbă, slovacă, spaniolă, suedeză, ucraineană, maghiară.
Numărul traducerilor realizate de Leo Butnaru este impresionant. Avangardismul european – îndeosebi avangarda rusă şi ucraineană – constituie o preocupare constantă a scriitorului.
Recent, Leo BUTNARU a primit Premiul pentru Traduceri al Uniunii Scriitorilor din România, pentru Panorama poeziei avangardei ruse (Ed. Tipo Moldova).
Juriul care a făcut nominalizările și care a acordat Premiile USM a fost alcătuit din Ana Bantoș, Alexandru Burlacu, Vitalie Ciobanu, Adrian Ciubotaru, Em. Galaicu-Păun (președinte), Aliona Grati (secretar) și Eugen Lungu.
***
Scriitorilor nominalizați la premiile USM (dar nu numai lor) li s-au acordat alte premii speciale ale Consiliului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Premiul pentru DEBUT i-a revenit lui Ivan PILCHIN, pentru antologia bilingvă (în română și în rusă) Lector in Libris – scriitori basarabeni despre lectură, carte bibliotecă. Premiul pentru PUBLICISTICĂ a fost obținut de Călina TRIFAN cu volumul Memorări necesare: O viață în dialog (ed. Lumina). Un premiu special a câștigat și Victoriei ACHIMOVA-CRUDU, pentru selecţia şi traducerea în rusă a antologiei de versuri Instrucţia dlea pobeda. Iar o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ – Lucia ȚURCANU (nominalizată la premiile USM pentru volumul Manierismul românesc, Ed. Cartier).
Pezentarea cărților nominalizate la premiile USM din acest an a fost făcută în articolul „Suferință, singurătăți, moarte”.
Lista completă a scriitorilor premiați de USM poate să fie consultată AICI, pe site-ul oficial al instituției.
Foto: Mihai Poiată
(imagine cover de pe crafthubs.com)
