Mihaela Oancea
Omul simțea nevoia să-și amintească
de ce nechezau caii
alergând prin nuanțe de jasp verde
când luna, rezemată de stâlpii tindei,
alăpta puii șarpelui de casă.
Știmele albe i se încolăceau pe brațe,
apoi ticăiau în pereții lumii
anunțând noile treceri.
Totuși, nu reușea să rememoreze
decât o spaimă nisipoasă și că,
odinioară,
sunetele anunțau nu atât plecările,
cât, mai ales, sosirile.
Foto: Andi Spot
