Încă o ofensă pentru regele Mihai

22 decembrie 1992. Ultima zi din seria de comemorări ale Revoluţiei din decembrie ’89 de la Timişoara. Cu o zi înainte s-a întors delegaţia de revoluţionari care a participat la comemorarea de la Bucureşti şi care a adus o urnă cu cenuşă în amintirea celor arşi la crematoriul Cenuşa. Delegaţia e întâmpinată de reprezentanţi ai prefecturii şi primăriei şi de numeroşi locuitori ai oraşului. În cadrul unui ceremonial religios urna este depusă la Cimitirul Eroilor. Seara la Catedrală se cântă Requiem de Verdi. Suita de comemorări de la Timişoara se încheie la 22 decembrie cu un spectacol de poezie ținut la Opera Română.

– Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor Istorice şi Siturilor consideră ilegală plasarea plăcuţei cu inscripţia lui Iorga pe statuia lui Matei Corvin şi invită primăria Clujului să se revină la situaţia anterioară datei de 30 noiembrie ’92. Gheorghe Funar intervine rapid şi anunţă că nu va ceda ci, mai mult, că va da curs altor iniţiative: înlocuirea inscripţiei Mathias Rex cu Matei Corvin şi amplasarea în Piaţa Unirii a statuii lui Baba Novac, ucis de unguri.

– în Senat, Radu Timofte, preşedintele comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prezintă un Raport întocmit ca reacţie la afirmaţiile lui Corneliu Vadim Tudor în legătură cu iminenţa izbucnirii unor acţiuni periculoase pentru integritatea statului, la Timişoara, în zilele de 16 şi 17 decembrie. Cercetările atestă că afirmaţiile lui Corneliu Vadim Tudor nu au avut nicio bază reală. Preşedintele comisiei senatoriale îndeamnă la rigoare în formularea unor asemenea ipoteze. Senatorii Sabin Ivan şi Ioan Lup afirmă că liderul PRM trebuie să răspundă în faţa comisiei de disciplină a Senatului pentru alarma falsă pe care a ţinut s-o declanşeze în legătură cu ziua de 15 decembrie. Mai ales pentru că MI, MApN, SIE au infirmat ipotezele lui Corneliu Vadim Tudor, iar Virgil Măgureanu a declarat că SRI „nu are nicio replică“ deoarece apelurile senatorului PRM sunt „rodul unei fantezii maladive“.

23 decembrie 1992. Din nou scandal în Senat. Corneliu Vadim Tudor se răfuieşte cu membrii comisiei senatoriale care au infirmat în urma cercetărilor avertismentele sale. După ce îi acuză în stilul binecunoscut, minimalizează efectele acţiunii sale declarând că avea datoria să facă publică scrisoarea maghiarilor şi că, la urma urmei, „cui strică un pic de vigilenţă?“. Membrii comisiei aduc şi ei argumentele lor. Unul dintre aceştia propune ca anual senatorii să fie obligaţi să se prezinte la un control psihiatric Grupul civic liberal cere Biroului Permanent al Senatului să ridice imunitatea parlamentară a lui Corneliu Vadim Tudor. Deşi ecourile scandalului se sting greu, senatorii au parte de un program de colinde pe care îl susţine corul bărbătesc al Armatei cu prilejul apropiatelor sărbători de iarnă şi a încheierii sesiunii de toamnă a Parlamentului.

– Viorel Oancea, primarul Timişoarei, anunţă că regele Mihai a renunţat la vizita în România pentru că, aşa cum rezultă dintr-un comunicat al biroului de presă al fostului suveran, condiţiile impuse de partea română „ating demnitatea întregii noastre naţiuni“.

27 decembrie 1992. Pe Mircea Snegur îl nelinişteşte din nou eventualitatea unirii României cu Republica Moldova. El semnalează nemulţumit Ambasadei române de la Chişinău că Virgil Măgureanu ar fi afirmat, la aniversarea Zilei luptătorului antiterorist, că „serviciile speciale române vor pregăti unirea României cu Basarabia“. Virgil Măgureanu îi răspunde că afirmaţia, preluată trunchiat şi răstălmăcită de presă, a fost făcută într-un cadru neoficial şi s-a încărcat de sensuri care n-au legătură cu realitatea.

– La sfârşitul anului, BERD a finalizat un Raport asupra evoluţiilor economice din ţările est-europene, în 1992. Din Raport rezultă că ţările din Europa centrală şi de est, aflate în etapa de tranziţie către economia de piaţă continuă să se afle în situaţii delicate. Doar Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia lasă să se înregistreze semnele redresării, aceste ţări fiind şi singurele care şi-au creat structurile instituţionale şi juridice indispensabile funcţionării mecanismelor economiei de piaţă. Ţările în care reforma economică şi în special privatizarea (România şi Bulgaria) înregistrează cele mai lente ritmuri au şi situaţia cea mai grea, în timp ce Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia în care privatizarea s-a produs în ritm accelerat îşi stabilizează economia, reduc rata inflaţiei şi chiar dau semnele relansării economice.

În ceea ce priveşte produsul intern brut (PIB) doar Polonia înregistrează o rată pozitivă, de creştere (+2%), iar în celelalte ţări valorile acestui indicator rămân negative (Ungaria – 5%; Bulgaria şi Cehoslovacia – 8%; România – 15%). Indicele de privatizare este de 70% pentru Cehoslovacia, 45% pentru Polonia, 33% pentru Ungaria, 28% pentru România şi 20% pentru Bulgaria. Între cele 5 ţări menţionate, România este singura în care preţurile au marcat o creştere accelerată în 1992 faţă de 1991 de la 160% la 200%, indicând un slab control asupra inflaţiei (cel mai scăzut nivel al inflaţiei îl are Cehoslovacia). Şomajul înregistrează cel mai mare spor în 1992 faţă de 1991 în România (8,5%) şi Bulgaria (16%). Una dintre cauzele acestei situaţii ar putea fi investiţiile de capital străin care favorizează net Ungaria (4,8 miliarde dolari), Cehoslovacia şi Polonia, în timp ce în România (0,6 miliarde dolari) şi Bulgaria (0,12 miliarde dolari) acestea sunt nesemnificative. În schimb, Polonia este pe primul loc la datoria externă (46 miliarde dolari), iar România are o datorie de numai 2,2 miliarde dolari.

(sursa foto: stelian-tanase.ro)