Educație

Vecin cu Sufletu-mi

Fusesem de la început,

Printr-o împrejurare la care

Nu fusesem părtaş;

Culmea ipocriziei:

Se mutase lângă mine,

Mă ținea strâns, se lipise de mine,

Fără să mă întrebe

Dacă îi permit să se aşeze.

Sufletul ăsta era un tip nonşalant,

Un bonhomme, cu mănuşi albe de catifea

Şi peceți discrete deasupra buzunarului stâng de la sacoul de caşmir

Care, indiferent de circumstanță,

Ii trădau proveniența regală.

Mă enerva cumplit!

Inițial, nu îl băgasem în seamă,

Voiam să îl alung cu nepăsarea mea.

Cred ca îşi definitivase studiile la Academia Domnească de la Sfântul Sava

Şi cred că tot ce făcuse de-a lungul existenței sale

Se desfaşurase obligatoriu în vreo instituție care avea inserat în denumire

Cuvântul „domnesc” sau „regesc”.

Da, sigur primise o educație prostească,

De un manierism exagerat,

Altfel ar fi plecat la primul meu „sictir!”

Sau , măcar, ar fi înjurat cu bărbăție.

Dar nu…A stat, m-a privit cu aceeaşi încredere prostească

Şi m-a iertat, deşi eu nu vroiam sa fiu iertat.

Am aruncat cu noroi pe hainele lui prețioase,

L-am trântit la pământ şi am călcat cu picioarele pe sacoul lui din caşmir verde

Până ce năduşeala mi-a înecat ochii în orbite.

L-am vândut te miri cui pe la toate colțurile

Pe adorație, pe respect, pe situație, pe dragoste, pe linişte, pe un colț mic de cer, pe o semilună veche, pe toarta lămpii lui Aladin, pe o primăvară cam prea târzie şi şleampătă, pe o toamnă prea fardată şi indolentă, pe …te miri ce

Şi am râs cu te miri cine de prosteasca lui existență.

Inutil!

Nu i-am putut smulge zâmbetul aprobator de pe față,

Înghețat într-o încredere prostească!

Azi, de dimineață, mi-am luat inima în dinți şi i-am vorbit:

“-Cine eşti , domnule, şi ce vrei ?

Ce mă tot constrângi cu încrederea ta prostească?

Şi de ce nu te muți?Nu vezi că nu te plac?”

Stiți ce mi-a răspuns, cu neruşinare şi acelaşi zâmbet aprobator?

 “-Te iubesc, fără început şi sfârşit, fără motive şi condiții!”

 Mi-a întins mâna frățeşte, m-a ridicat de jos şi mi-a scuturat de pe haine praful uliței de la ultima încăierare.

Ce ți-e cu educația zilelor de altădată

Şi ce păcat că m-am născut azi!

Noroc că sunt vecin cu Dragostea…

Foto: Andi Spot