Copilul meu

Copilul meu, izvor de veacuri,

Şi-al vieţii gri verde nervură,

Îţi iei puterea din adâncuri ,

Şi-nalţi ecou de viaţă pură;

Copilul meu, tu eşti lumină,

Din raze de soare şi stele

Şi, din privirea ta, senină,

Se vor hrăni zilele mele;

Copilul meu, tu eşti răcoarea ,

Din dimineţile de vară,

Îmi stergi in sufletu-mi dogoarea,

Mi-arăţi că viaţa-i floare rară;

Tu mă-nfăşori, cu glas divin,

Mă-nveţi s-ascult tăcerea nopţii,

În gând tăcut, cui să mă-nchin,,

Şi care este datul sorţii;

Şi, când nimic, din astă lume,

Nu imi dă bucurii, un gram,

Tu vii cu braţele anume,,

Să mă alinţi, ca un balsam;

Aş vrea nimic să nu se schimbe

Copilăria este-un dar.

Prin viaţă dorul ei te plimbe,

Iar eu mă-nchin ca la altar.

Sursa foto: pinterest.com