Geena ScarpeteExistă anumite alimente care ne pot părea, la prima vedere, banale. Ne-am obişnuit, în timp, să consumăm o grămadă de lucruri fără să ne întrebăm vreodată la ce sunt bune, la ce folosesc şi de ce trebuie să existe neapărat în alimentaţia noastră. Astăzi, vom încerca să descoperim ce ne pun la dispoziţie cartoful, orezul şi porumbul. Oricine şi le poate permite şi, cu siguranţă, oricine le consumă destul de des. În funcţie de modul în care acestea sunt preparate, ne putem bucura de calităţile lor sau ne putem pune sănătatea în pericol. Şi mă gândeam, desigur, la cartofii prăjiţi, care, ca în cazul oricărui alt aliment prăjit, nu au cum să ne facă vreun bine. Dar cartofii prăjiţi, fireşte, sunt vegani. Doar că şi veganii se împart în două categorii: cei care îşi propun să trăiască sănătos şi cei care includ în alimentaţia lor produse nocive pentru organism.
(sursa foto: hotnews.md)
Istoria cartofului în Europa, după cum aflăm din numeroase surse, începe în secolul al XVI-lea, undeva prin anii 1530-1540, când spaniolii au descoperit cartoful în Peru, introducându-l apoi în Spania şi în ţările din sudul Europei. Pe la 1580, amiralul englez Raleigh îl introduce în Insulele Britanice şi în Ţările de Jos. Surprinzător, în acele timpuri, cartoful era considerat un aliment extrem de toxic pentru om, fiind văzut drept una dintre principalele cauze care provoca lepra şi astfel era folosit exclusiv la hrănirea vitelor. Astăzi, cartoful este o sursă semnificativă de energie şi saţietate pentru că amidonul pe care îl conţine este un carbohidrat cu o structură complexă a cărui digerare eliberează glucidele lent, evitându-se aşadar creşterea bruscă a glicemiei. Un singur cartof conţine în jur de 15% din necesarul zilnic de fibre recomandat, fibrele ajutând, aşa cum probabil deja ştiţi, la tranzitul intestinal. Pentru cei care doresc să slăbească, reţineţi că acest aliment nu îngraşă. În plus, cartoful este plin de vitamine şi minerale: vitaminele din complexul B (B1 – ajută la transformarea glucidelor în energie; B2, B3, B6), vitamina C – importantă pentru sistemul imunitar şi pentru înlăturarea oboselii; fier – 0,80 mg / 100 gr.; potasiu – datorită potasiului cartoful prezintă proprietăţi diuretice; magneziu – luptă împotriva stresului şi a oboselii. Cum spuneam, în funcţie de modul în care sunt gătiţi pot ajuta sau pot face rău. Pentru a vă bucura de toate proprietăţile mai sus menţionate, se recomandă să îl consumaţi fiert în coajă, la abur sau în apă. Prepararea la cuptor, pe grătar sau prăjiţi face ca valoarea calorică a acestora să crească, glucidele sunt absorbite rapid şi transformate în grăsimi. Prin urmare, 100 gr. de cartofi prăjiţi conţin în jur de 300 kcal, iar aceeaşi cantitate de chipsuri din cartofi, aproximativ 600 kcal.
Orezul este cu adevărat cea mai răspândită cereală de pe glob, cu o istorie îndelungată, a cărui origine se află undeva prin Asia. Clima musonică este cea care favorizează cultivarea orezului în acele zone şi nu în altele. Se spune că în Europa orezul ar fi ajuns odată cu expediţia lui Alexandru Macedon în India. Culturile de orez se întreţin greu, fiind necesară o muncă zilnică timp de aproape două luni. La nivel mondial se cunosc 25 de specii de orez, cu peste 35.000 de varietăţi. În funcţie de forma şi mărimea bobului de orez, acesta poate fi mai potrivit sau mai puţin potrivit pentru anumite tipuri de preparate. De pildă, cel cu bobul scurt şi aproape rotund se recomandă la prepararea budincilor şi a prăjiturilor.
(sursa foto: timeloveandflavourness.com)
În ceea ce priveşte culoarea, trebuie să reţineţi că orezul alb nu este foarte sănătos tocmai pentru că el nu există în realitate sub această formă, devenind alb în urma procesării bobului integral. Bobul de orez brun sau integral prezintă toate cele trei straturi ale miezului, oferind o valoare nutritivă superioară celei a orezului alb. S-a dovedit ştiinţific că deficitul de memorie şi de concentrare poate fi redus prin consumul de orez brun. Totodată, datorită conţinutului ridicat de lignani (categorie de compuşi vegetali regăsiţi şi în seminţele de in, mac, chia, susan, fructe de pădure, legume şi anumite cereale integrale; în cazul consumului acestor produse, neprocesate, bacteriile din intestine convertesc lignanii în enterolignani – enterodiol şi enterolactonă – cu o slabă activitate estrogenică), orezul brun ajută la menţinerea sănătăţii florei intestinale, dar şi la protejarea împotriva cancerului mamar şi a altor tipuri de cancer hormonal. Ca şi în cazul cartofului, orezul este o sursă importantă de carbohidraţi, vitamine şi minerale. Nu conţine grăsimi nocive, nu conţine gluten, nu conţine sare şi menţine presiunea sângelui stabilă tocmai datorită deficitului de sare.
(sursa foto: bioraw.ro)
Porumbul se bucură de origini americane, în vreme ce denumirea sa ştiinţifică (zea mays) provine de la termenul spaniol „maize”, dat de conchistadori. A fost cultivat pentru prima dată în America Centrală, în urmă cu mai bine de opt milenii. Se spune că cel care a adus porumbul în Europa ar fi fost Cristofor Columb, după a doua sa călătorie (secolul al XV-lea). La începuturile sale, în cultura europeană, porumbul a fost de-a dreptul desconsiderat, în special de iberici, utilizat mai degrabă drept plantă ornamentală. Se bucura însă de mare succes în rândul familiilor sărace, care şi-l puteau permite mai uşor, devenind pentru aceştia aliment de bază. În România, s-a răspândit rapid pentru că putea fi produs în cantităţi mai mari decât meiul, iar mămăliga făcută din făină de porumb era considerată mai gustoasă decât cea din mei. Un aspect extrem de interesant este faptul că „mălaiul” a fost în realitate vechea denumirea românească a meiului, asociată apoi cu porumbul, ca, mai târziu, sensul iniţial să dispară complet. Există în lume peste 100 de subspecii şi varietăţi de porumb, cu bob alb, roz, roşu, negru, mov şi galben. Fiecare specie în parte este bogată în fitonutrienţi şi antioxidanţi. Porumbul galben are cea mai mare concentraţie de carotenoizi (mai ales, luteină şi zeaxantină), cu rol important în sănătatea ochilor şi a ţesuturilor, un conţinut scăzut de grăsimi, dar un conţinut ridicat de proteine. Dintre vitamine, vitamina A este prezentă în cantităţi semnificative, un antioxidant natural foarte bun pentru menţinerea sănătăţii la un nivel optim.
(sursa foto: agrointel.ro)
Cartoful, orezul şi porumbul, alimentele de bază în hrana noastră cea de toate zilele, s-au dovedit în final a nu fi chiar atât de banale. Dincolo de multiplele proprietăţi şi beneficii pe care le prezintă, cu ajutorul lor pot fi preparate o mulţime de mâncăruri. Până şi cele două mici plăceri nevinovate, floricelele şi chipsurile, există datorită porumbului şi a cartofului. Să le respectăm aşadar!
