Călin Neacșu
cavaleria ta m’a șarjat
mișelește,
în vreme ce îi împleteam
mirat,
codițe,
ierbii de pe
câmpul de luptă.
armatele mele,
hoinăreau desculțe de iubire
de un secol,
pe alte coclauri,
în căutarea altor
înfrângeri victorioase,
prezise de apostoli muți,
la vremea aceea încă rătăcitori
în căutarea turmelor pierdute.
undeva înspre orizont
o sirena și un centaur dansau pe mese
iar o potaie molfăia poalele unui anteriu
prevestind luna
plină
de promisiuni deșarte.
când m’am trezit din mirare,
armura îmi purta
însemnele jartierei tale,
și era târziu…
prea târziu de bine.
Sursa foto: pinterest.com
