Literatura de azi 
Pentru „descrierea sufletului melancolic al orașului lui natal și a simbolurilor de contrast și sinteză culturală pe care acest oraș le înmănunchează”, Orhan Pamuk (n. 7 iunie 1952) devenea, în 2006, primul scriitor turc laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Cu opere traduse în peste 40 de limbi și publicate în mai mult de 100 de țări, acesta a fost inclus în anul 2006 pe lista celor mai influenți 100 de oameni din lume, într-un top realizat de revista americană „Time”.
„Dacă nu doreşti să ai deziluzii în pictură şi în artă, trebuie să ai grijă să nu-ţi faci o meserie din ele. Oricât de talentat şi de iscusit ai fi, caută banii şi puterea în altă parte, astfel încât să nu te superi pe artă dacă nu te alegi cu nimic de pe urma harului şi a muncii tale.(…) Ne-am îmbrăţişat. Mi-a făcut atâta plăcere, încât nu m-a încercat niciun sentiment de vinovăţie. Am fost cuprinsă de însufleţire, de un sentiment foarte plăcut, mai dulce ca mierea. L-am îmbrăţişat şi mai tare. În vreme ce ne sărutam, părea că întreaga lume se cufundase într-un întuneric plăcut.(…) Când ţi s-a ivit chipul, nu m-am gândit la nimic altceva decât la faptul că aceasta este, pentru mine, mâna dumnezeiască. Deoarece fericirea de a-ţi putea vedea chipul îmi este de ajuns.(…) Motivul principal al singurătăţii mele este că nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte. Urma să fac parte dintr-o poveste, dar am căzut din ea ca o frunză… La fel ca şi cartea, răvaşul se citeşte prin adulmecare, pipăire, atingere. Din pricina asta, deştepţii spun: „Ia citeşte, să vedem ce zice scrisoarea!” Iar proştii spun: „Ia citeşte ce scrie!” (…)Dacă aş fi avut o imagine a chipului ei, nu m-aş fi simţit nicăieri dezrădăcinat, chinuit de gândul că nu-mi aminteam chipul iubitei lăsate în urmă. Deoarece, dacă în tine dăinuie chipul iubitei pictate în inimă, îţi este casă întreaga lume.”
(„Mă numesc Roşu”, traducere Luminiţa Munteanu)
