Literatura de azi 
„…în principal pentru marele roman „Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane”, Thomas Mann (6 iunie 1875 – 12 august 1955) devenea, în 1929, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.
A scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dramă epică, numeroase eseuri, iar un amplu jurnal și o răsfirată corespondență îi întregesc opera. Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, Casa Buddenbrook, Muntele vrăjit, tetralogia Iosif și frații săi, Doctor Faustus – împreună cu alte patru mai puțin cunoscute, Alteța regală, Lotte la Weimar, Alesul, Mărturisirile escrocului Felix Krull. Dintre povestiri, celebre cu deosebire sunt Tonio Kröger, Moarte la Veneția, Mario și vrăjitorul, Capetele schimbate și Legea. Majoritatea eseurilor a consacrat-o unor scriitori, cu precădere germani, dar și ruși, precum și câtorva filosofi, psihologi și compozitori germani.*
„Ce poţi să faci când o femeie se cramponează de tine ca o naufragiată şi te vrea de amant? Poţi să-ţi laşi surtucul în mâinile ei şi să fugi? Nu, azi nu se mai poate aşa ceva, sunt şi pe chestia asta reguli cavalereşti cărora nu li te poţi sustrage, mai ales când, pe deasupra, femeia e şi nostimă, chiar dacă puţin fatală şi melancolică. (…)Ce-i suferinţa, ce-i teama şi umilinţa primejdiei, în comparaţie cu triumful, triumful unic, dulce, indispensabil, fără de care n-ai vrea să mai trăieşti: să fixezi, la un frivol, la un evaziv, la un monden care are totuşi o reală valoare umană, dar te chinuie cu farmecul lui inconstant, să fixezi, zic, la el tot ce are mai bun, să-l schimbi din uşuratic în serios, să legi de tine, să stăpâneşti această forţă evazivă şi să-l vezi, în sfârşit, în stare demnă de valoarea lui, să-l aduci la devoţiune, la pasiune profundă, mistuitoare, nu numai o dată, ci, ca să-ţi confirmi, ca să te asiguri, mereu, necontenit, niciodată îndestul. (…)E ceva scâbros, chiar degradant, când pasiunea, o pasiune devorantă, vine de la femeie, în timp ce bărbatul nu-şi îndeplineşte decât o obligaţie cavalerească. E un fel de intervertire a raporturilor de posesiune şi duce la o prioritate jenantă a femeii în dragoste.”
(„Doctor Faustus”, traducere Andrei Ion)
Imagine de pe: chestiilivresti.blogspot.com
*sursa: wikipedia
