Emil Brumaru
Erai atît de aproape.
Te-atingeam cu sufletul meu,
Ieșind din ape, călcînd peste ape
Ca un zeu!
Mi-e frică-mi spuneai,
Mi-e strașnic de frică
Să nu mă prefaci în altceva,
Vreau să rămîn femeia ta mică
Pe care o mîngîi cu gîndul abia
Pe sînii ei mari,
Nu mă lăsa altcuiva
Fiindcă, vai!
Sînt nestatornică și zbat din pleoape
Oricînd și oriunde, mereu.
Erai atît de aproape,
Te-atingeam cu sufletul meu…
(sursa foto: stirileprotv.ro)
