Părintele şcolii româneşti

Pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească (în 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava), Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 – 17 septembrie 1823) era luat sub protecţie de baronul Samuel von Brukenthal și trimis la şcoală la Cluj. A studiat apoi ştiinţele fizico-matematice, iar ulterior teologia la Universitatea din Viena.

S-a întors la Sibiu, unde a fost hirotonit arhidiacon al scaunului episcopal. A fost numit profesor-catihet la seminarul teologic. După ce a ţinut o predică răsunătoare împotriva stării de lucruri din vremea sa, a primit o mustrare din partea episcopului Moga, iar drept urmare a trecut munţii, la Bucureşti.

În 1816 s-a adresat Eforiei şcolilor, propunând o programă pentru înfiinţarea unei şcoli în limba română. După îndelungi tărăgănări, i s-a aprobat înfiinţarea unei şcoli şi a primit un mic spaţiu în edificiul de la Sfântul Sava. Aici au învăţat elevi care ulterior s-au distins în istoria românilor, ca de exemplu Ion Heliade Rădulescu. Din îndemnul lui Lazăr au fost trimişi la studii în Italia câţiva elevi care urmau să se pregătească pentru a deveni profesori la şcolile naţionale româneşti.

În timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu din anul 1821, şcoala lui Gheorghe Lazăr a fost închisă temporar, iar acesta s-a întors la Avrig, unde a murit în anul 1823.

Ca urmare a exemplului dat de Gheorghe Lazăr s-au înfiinţat şi alte şcoli româneşti, la Bucureşti în 1823, la Slatina în 1824 şi la Craiova în 1826. După ce s-au întors de la studii, elevii trimişi în străinătate, mişcarea naţională a căpătat un avânt şi mai puternic. Unul dintre aceştia, Petrache Poenaru, a extins mult activitatea şcolară, fiind și director al şcolilor române.*

Primii biografi i-au fost elevii săi, Ion Heliade Rădulescu și Petrache Poenaru, care au oferit istoriei primele date despre  acesta, precum și primele analize ale ideilor pedagogului Gheorghe Lazăr.

Imagine de pe: tribuna.ro

*sursa: enciclopediaromaniei.ro