Stranie pasăre – amorul

Stranie pasăre e amorul
Ce-n laţ nu poţi uşor s-o prinzi,
În zadar o chemi întruna
Şi laţu-ntruna i-l întinzi,
În zadar o rogi şi-o ameninţi,
Unu-i isteţ, celălalt, tăcut
Şi-acel ce nu mi-a spus nimica,
Acela mie mi-a plăcut!
Amor! Amor! Amor! Amor!…

Compozitor şi pianist aparţinând curentului romantic, Georges Bizet (25 octombrie 1838 – 3 iunie 1875) se naşte la Paris şi primeşte primele lecţii de muzică de la părinţii săi. Mama lui era o excelentă pianistă şi Georges a învăţat notele muzicale practic în acelaşi timp în care învăţa să scrie şi să citească. Tatăl său a pus accent pe aspectele teoretice ale formării sale muzicale, cum ar fi armonia.

Pe 9 octombrie 1848, cu două săptămâni înainte de a împlini zece ani, Georges Bizet este admis la Conservatorul de Muzică din Paris, cu un an în avans de termenul oficial pentru admitere. Profesorii săi au fost Pierre Zimmermann (fugă şi contrapunct; avându-l adesea ca asistent pe ginerele său, Charles Gounod), Antoine François Marmontel (pian), François Benoist (orgă) şi, după moartea lui Zimmermann, Fromental Halévy, cu a cărui fiică Bizet se va căsători mai târziu.

Relaţia dintre Gounod şi Bizet a fost marcată de suişuri şi  coborâşuri, dar Gounod a exercitat o influenţă enormă asupra muzicii celui din urmă. Acest lucru a fost recunoscut în mod deschis de Georges în scrisoarea sa din 13 octombrie 1872 către Gounod, în care declara: „Aţi fost punctul de început al vieţii mele de artist. Sunt vlăstarul dumneavoastră. Sunteţi cauza şi sunt consecinţa…“. Gounod a avut un rol decisiv în a-l determina pe Bizet să compună prima lucrare importantă, Simfonia în Do major. În 1857 câştigă Prix de Rome, premiul incluzând obligativitatea de a studia la Roma timp de trei ani, în celebra Villa Medici. Gounod a fost primul care l-a întâmpinat acolo. Talentul lui Georges Bizet se va manifesta din ce în ce mai pregnant în lucrări precum opera bufă Don Procopio (1858-1859). Tot acolo a compus şi singura sa lucrare sacră importantă, Te Deum (1858), prezentată în cadrul concursului Prix Rodrigues.

Carmen  este cea mai cunoscută lucrare a lui Bizet şi se bazează pe nuvela omonimă, scrisă în 1846 de către Prosper Mérimée care nu avusese succes cu creaţia sa, la momentul respectiv. Aceasta  a avut premiera pe 3 martie 1875, la Opéra Comique din Paris, şi nu a fost, iniţial, bine primită, deşi s-au susţinut 37 de spectacole în următoarele trei luni, cu o medie de trei reprezentaţii pe săptămână; era cel mai mare succes de până atunci al lui Bizet. Acesta investise fiecare gram al geniului său în Carmen şi primirea călduţă a reprezentat o deziluzie. Laudele au apărut, în cele din urmă, de la contemporani faimoşi, inclusiv de la Debussy, Saint-Saëns şi Ceaikovski. Brahms a asistat la peste douăzeci de spectacole cu Carmen şi a considerat-o cea mai mare operă produsă în Europa, de la războiul franco-prusac încoace. Părerile acestor compozitori s-au dovedit profetice, Carmen devenind una dintre cele mai îndrăgite opere din întreg repertoriul liric mondial, mai ales prin cele două faimoase arii – „Habanera“ şi „Aria toreadorului”. *

Bizet nu a mai apucat să vadă succesul lui Carmen. În noaptea de 3 iunie 1875 a murit în urma unui atac de cord, la vârsta de 36 de ani, în ziua celei de-a şasea aniversări a nunţii sale.

…

Amoru-i un copil pribeag
Ce-n veci cu legi nu poţi să-l stăpâneşti.
De nu-ţi sunt dragă, tu mi-eşti drag
Şi de-mi eşti drag, să te fereşti!
De nu-ţi sunt dragă,
De nu-ţi sunt dragă, tu mi-eşti drag
Şi de-mi eşti drag,
Şi de-mi eşti drag, să te fereşti!

De astă pasăre tu n-ai parte
La pândă orişicât ai sta,
De astă dragoste, ea-i departe,
Să n-o aştepţi e-n faţa ta!
Vezi cum zboară pe lângă tine,
Cu aripa ei ea te-a lovit
Şi când tu crezi c-ai prins-o bine,
Tot tu în laţ ai nimerit!

( Habanera, „Carmen”, traducător necunoscut)

Imagini de pe: youtube.com

*informaţii de pe: istorii regăsite