Literatura de azi 
Să nu credeţi că eu îmi colorez picturile. Eu doar şterg mizeria care acoperă culorile.
În domeniul picturii, Tintoretto (29 septembrie 1518 – 31 mai 1594) este un fenomen straniu, deosebit, hotărât, cel mai surprinzator talent.
La 20 de ani era deja pictor independent, după cum reiese dintr-un act întocmit de un notar al vremii. Pe parcursul vieţii a lucrat pentru diferite şcoli religioase veneţiene, acestea fiind congregaţii laice. În 1564, Scuola di San Rocco decide să fie aduse modificări ornamentelor de pe tavanul sălii de şedinţe a comisiei de supraveghere din Albergo. Tintoretto se prezintă pentru executarea lucrării, însă, din cauza opoziţiei unor membri ai congregaţiei, se anunţă concurs. Înainte ca alţi pictori să-şi depună propunerile, Tintoretto prezintă o lucrare ovală, elaborată într-un timp foarte scurt şi proiectată să fie aplicată pe central tavanului de la Albergo. Se supune la vot, iar artistului îi revine sarcina de a ornamenta tot tavanul. În 1565, odată cu finisarea primei primei părţi a comenzii, Tintoretto devine membru în Scuola Grande di San Rocco şi, până în 1587, elaborează 56 de picturi pentru cele două nivele ale acesteia.
Contemporanul lui Tizian şi Veronese, aparţine panteonului artiştilor din perioada de glorie a picturii veneţiene, fiind reprezentant al manierismului, curent apărut în anii de maturitate ai Renaşterii. Încă de la început devine cunoscută rapiditatea cu care îşi picta tablourile şi efectele lor teatrale. Figurile sale, construcţii monumentale cu o demnitate precum a zeilor din Olimp, evocă idealurile artei antice. Sunt de remarcat realismul şi naturalismul lor, împrumutat din viaţa de toate zilele a veneţienilor. Tablourile, însufleţite prin jocuri deosebite de lumini şi umbră, au o forţă dramatic unică.
Cina cea de taină
Ceea ce la primii artişti ai Renaşterii a fost relatarea unor evenimente istorice, sub penelul lui Tintoretto se transformă în viziunea artistică asupra evenimentelor. Pe unii i-a îngrozit realismul curajos al lui Tintoretto, pe alţii i-a entuziasmat. Dar tocmai aceste detalii, pictate sugestiv, generează atmosfera acestui moment mistic. Cu mintea lui ageră a înţeles că, dacă vrea să devină un mare pictor, trebuie să-şi antreneze mâna prin exerciţiul de desen deprins în timpul copierii operelor antice.
În timpul elaborării lucrarilor sale, Tintoretto modela mici figuri de lut pe care le îmbrăca, aranjând cu grijă cutele. Le aşeza apoi într-un decor, în lumină artificială, pentru a observa jocul luminii şi al umbrelor. Astfel a procedat când lucra la Cina cea de taină, Spălarea picioarelor ucenicilor şi Minunea Sfântului Marcu. Tintoretto rivalizează eficace cu maniera grande a lui Michelangelo când formează blocul din umbre, folosind lumina ca pe un bisturiu pentru realizarea reliefurilor sale deosebit de expresive.*
Hristos cu Maria şi Martha
Imagini de pe tablouri-de-vis.ro
*sursa: luceafarul.net, articol de Cosmina Marcela Oltean
