Literatura de azi 
Important filosof german din secolul XX, Martin Heidegger (26 septembrie 1889 – 26 mai 1976) a avut drept cea mai importantă lucrare volumul „Fiinţă şi timp”, ce a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt. La filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. În 1913 obține titlul de „doctor în filosofie”. Începând cu anul 1923 este profesor la Universitatea din Marburg, pentru ca în 1928 să fie chemat la Freiburg, ca urmaș al lui Husserl la catedra de filosofie. Tinde să se izoleze și organizează seminarii „privatissime” pentru un număr restrâns de doctoranzi aleși după criterii foarte stricte. Printre aceștia s-a numărat și românul Alexandru Dragomir. Lucrează la a doua sa lucrare fundamentală, Beiträge zur Philosophie („Contribuții la filosofie”), care va apărea abia postum, în 1989.*
„Fiinţă este conceptul cel mai general şi cel mai vid. Ca atare, el sfidează orice încercare de definire. De altfel, acest concept, cel mai general şi, de aceea, de nedefinit, nici nu are nevoie de vreo definiţie. Fiecare îl foloseşte la tot pasul şi înţelege prea bine ce vrea să spună prin aceasta. Astfel, acel ceva care, ca lucru ascuns, a mânat filozofarea antică într-o nelinişte ce nu a mai părăsit-o, a devenit un de la sine înţeles, limpede ca lumina zilei ; aşa încât, cel care se mai încumetă să întrebe în privinţa acestui lucru este acuzat de un viciu de metodă… (…)Întrebarea pe care o avem în vedere a căzut astăzi în uitare, deşi epoca noastră consideră drept un progres al ei reafirmarea metafizicii… Ea nu a dat pace lui Platon şi Aristotel, în căutările lor, pentru ca apoi, ce-i drept – ca întrebare tematică a unei investigări efective – să se stingă. Ceea ce au obţinut cei doi s-a păstrat, suportând deviaţii şi aluviuni de tot soiul, până în Logica lui Hegel. Iar ceea ce odinioară a fost smuls fenomenelor în suprema sforţare a gândirii, chiar dacă fragmentar şi într-un prim avânt, este deja de multă vreme degradat.”
(„Fiinţă şi timp”, traducere Dorin Tilinca și Mircea Arman)
*sursa: wikipedia
