Dorina Stoica
Mă odihnesc în Tine
ca‑ntr‑o baie caldă,
iar sufletul mi‑e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugăciune
ca în mare
şi mă înec,
nevrednică în har.
Mă‑nalţi uşor,
pe fir de gând purtată.
Aş vrea să urc mai sus
mereu mai sus.
Şi … să mă laşi,
Acolo, sus, uitată
la capăt de drum,
ce are numai dus!
Sursa foto: https://kmytsu.files.wordpress.com/2011/12/qdkrwa056451-021.jpg?w=300&h=225
