Sărutul iubirii, intimitatea morții

„Compozitorii germani nu au izbutit să vorbească cu glasul poporului, n-au zugrăvit viaţa aşa cum este… Trebuie să redăm epoca noastră aşa cum este ea şi să sesizăm formele noi, pe care ni le dictează însăşi viaţa… Neîndoielnc, noi am cucerit un anumit domeniu al muzicii şi anume muzica instrumentală. Dar nu avem încă o operă germană, din acelaşi motiv pentru care nu avem încă o dramă naţională. Ne-am ridicat în sfere prea înalte, suntem prea savanţi ca să creăm caractere omeneşti vii.” (articol din 1834)

Muzica sa constituie apogeul perioadei romantice în muzică. Richard Wagner (22 mai 1813 – 13 februarie 1883) se naşte într-o familie de actori, astfel că trăieşte în mediul teatral, având ocazia să asculte multe opere lirice, lucru ce îl va impresiona pe tânăr.

(sursa foto: yorick.ro)

Călătorește mult, în special în principalele centre muzicale europene, iar, în timpul unei călătorii pe mare, spre Anglia, elaborează planul pentru opera „Olandezul zburător”, aşa cum după o scurtă ședere Paris va fi profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz. Scrierile lui Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche, precum și îmbunătăţirea condiției sale sociale l-au făcut să adere la ideile naționaliste pangermanice. Gândurile sale sunt cuprinse în numeroase eseuri despre muzică, teatru, politică și religie ca Kunst und Revolution („Arta și revoluția”), Das Kunstwerk der Zukunft („Opera de artă a viitorului”), Oper und Drama („Opera și drama”).

Desfăşurarea talentului wagnerian se poate admira în opere precum Tristan şi Isolda, Tannhäuser, Maeștrii cântăreți din Nürnberg, Parsifal, doar pentru a-l găsi desăvârşit în tetralogia Inelul Nibelungilor, compusă din Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried şi Amurgul zeilor. Pentru libretul de la Inelul Nibelungilor, Wagner a folosit eddasuri scandinave, legenda Walsungilor şi, mai puţin, Cântecul Nibelungilor.

„Sunt cea mai germană fiinţă dintre toţi germanii. Eu întruchipez spiritul german. Gândiţi-vă la vraja incomparabilă a lucrărilor mele.(…) Sărutul iubirii este cel dintâi prilej de a ajunge în intimitatea morţii; de aceea aproape oricine este atât de speriat de acest prim sărut.”

Imagine cover: scenă din „Parsifal”, Buenos Aires (sursa foto: palosanthotel.com)