Mariana Rogoz Stratulat 
Ei mergeau
unul spre altul
fără să se cunoască,
fără să se vadă.
Fiecare
cu nopţile lui…
În zori s-au privit uimiţi,
şoptindu-şi:
– iubita mea…
– iubitul meu…
Ea îi mângâia ochii cerului,
el o săruta
cu focul dorului,
cu răcoarea gândului…
Au adunat împreună
cuvintele,
apele,
clipele.
Ea i-a dat iubirea,
el, o frunză de smochin…
Apoi
au întors clepsidra
plecând să se caute
într-o altă viaţă…
Ochii din cuvinte, 2014
Sursa foto: pinterest.com
