16 mai 1944

Ziua de 16 mai 1944 este mai puţin cunoscută de către noi, deși aceasta a reprezentat un moment important ȋn istoria zbuciumată și deloc colorată a rromilor. Nici eu, ca rrom, nu am știut nimic despre această zi (până în anii mai recenți). Cea mai mare parte dintre noi știm că Holocaustul a fost un genocid ȋn masă al evreilor, rromilor, homosexualilor etc., dar puţini dintre noi am aflat că la această dată, ȋn lagărul de la Auschwitz-Birkenau, un grup de rromi au ȋncercat să ȋși afirme dreptul la viaţă, să lupte pentru umanitatea lor, să opună rezistență împotriva asupritorilor germani, pentru a se conserva din punct de vedere etnic și cultural, dar și pentru a parcurge noi căi de dezvoltare, prin modernizarea mentală și socio-culturală. Numărul celor care formau Zigeunerlager [germ. „lagărul ţiganilor”, cum obișnuiau germanii să spună] se ridica la aproximativ 6000 de suflete. Copii, tineri, bătrâni, bărbaţi și femei, toţi formaseră o adevărată comunitate de rromi ȋn interiorul lagărului, legaţi de un sentiment profund al apartenenţei etnice și de dorinţa de a-și păstra identitatea culturală și etnică. Muzica, parte indisolubil legată de ethosul rrom, le-a fost aproape și ȋn această cumplită ȋncercare, deoarece aceștia au improvizat orchestre și cântau atunci când primeau vizite de la funcţionarii ȋnalţi ai armatei germane.

Fără a exagera, putem afirma cu o anumită siguranţă faptul că, pe parcursul istoriei, rezistenţa rromilor a fost una dublă, atât fizică, cât și culturală. În puține momente ale istoriei lor rromii au opus rezistență de tip fizic. Nu se cunoaște niciun moment în care rromii să fi fost organizați din punct de vedere militar, deși unii istorici au emis teorii conform cărora rromii au făcut parte din castele războinice indiene. Aceste teorii se bazau pe diverse legende care circulau la acea vreme. După migrația rromilor din țara Gangelui spre Imperiul Bizantin, aceștia au devenit sclavi în Țara Românească și în Moldova (primele atestări documentare ale sclaviei rromilor datând din 1385 – în Țara Românească, și 1414 – în Moldova), fiindcă rromii nu au manifestat nicio rezistență atunci când erau siliți să devină sclavi pe pământurile boierilor sau ale mănăstirilor.

Rezistenţa culturală, rezistența la asimilare, se datorează faptului că rromii erau un popor itinerant, care a intrat ȋn contact cu numeroase limbi și culturi (și care, inevitabil, a preluat elemente din acestea). Pe de altă parte, presiunea asimilării care ar putea avea efecte nocive precum pierderea identităţii etnice, a fost rezultatul și unor politici forţate de asimilare, bazate pe coerciţie. Putem concluziona faptul că rromii s-au aflat sub incidenţa asimilării ȋn trecut datorită a doi factori, dintre care unul ţine de natura lor intrinsecă, ȋn vreme ce celălalt ţine de exterior, de percepţia majorităţii, care le-a ȋnţeles ȋn mod greșit alteritatea și, prin urmare, a aplicat măsuri coercitive. Rromii dau dovadă de rezistenţă la asimilare și în zilele noastre, dar numai din cauza primului factor. Holocaustul rromilor este prea puţin studiat și puţini sunt cei care știu că, ȋn acea zi de mai, rromii au dat o dovadă de rezistenţă, de demnitate umană. Ca orice poveste din acea perioadă, nici aceasta nu are un final fericit, căci, dacă ȋntr-o primă fază soldaţii germani s-au retras, fiind depășiţi numeric și luaţi pe nepregătite, fără arme sau ordine precise, ceea ce a urmat a fost un episod sângeros care a durat câteva ore, soldat cu moartea a zeci de rromi. Ulterior, autorităţile germane vor lua măsuri pentru a preveni aceste incidente, aproximativ o mie de tineri dintre cei rămași fiind transferaţi la Buchenwald, ȋn timp ce alţi o mie au fost transferaţi ȋn alte lagăre ȋn luna iulie a aceluiași an. Restul, ȋn mare parte bătrâni, copii și bolnavi, au ȋncercat o ultimă tentativă de a se opune, dar au eșuat și au fost arși apoi ȋn crematoriu.

Holocaustul rromilor va fi recunoscut târziu. Autorităţile germane, contaminate de rasism, au afirmat, în mod eronat, că rromii și sinţii au fost persecutaţi nu din cauza rasismului, ci din cauza comportamentului lor inadecvat, fiindcă îi considerau pe toți infractori.

Pentru a ȋnţelege fenomenul complex care s-a numit Holocaust, trebuie să ȋi cunoaștem mai ȋntâi principiile, dogma pe care se bazează. Ȋn esenţă, ideea fundamentală era supremaţia arianului, a rasei superioare, și nevoia acestuia de expansiune teritorială și subjugare (sau anihilare) a celorlalte rase considerate inferioare. Problema care s-a ivit ȋnsă este faptul că cercetătorii naziști erau conștienţi de faptul că și rromii sunt arieni, deși nu făceau public acest adevăr cunoscut de către ei.

[sursa foto: dilhadsul.fr]