Toamna lui Bill Gates

Cu toţii îmbătrânim. Vârsta nu îi iartă nici pe liderii revoluţiei tehnologiei de calcul şi a Internetului, pe cei care cu expertiza lor tehnică sau cu simţul lor de afaceri şi în orice caz cu îndrăzneala de a-şi asuma riscurile opiniei şi de cele mai multe ori ale carierei sau invesţiilor financiare, au reuşit să creeze în ultimele trei sau patru decenii salturile care au schimbat lumea şi vieţile de zi cu zi ale locuitorilor planetei. Unii dintre ei au început să ne părăsească, alţii au ajuns sau au trecut de piscurile cele mai înalte ale carierelor profesionale şi s-au reorientat spre activităţi publice diverse. Voi încerca în unele din articolele viitoare ale rubricii CHANGE.WORLD să trasez sau să re-trasez portretele câtorva dintre ei şi să aduc în discuţie activităţile şi opiniile lor despre diferite aspecte ale tehnologiei, vieţii sociale şi economice.

(sursa imaginii: https://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Gates)

Despre Bill Gates, despre istorie şi ceea ce se întâmplă astăzi la Microsoft am scris şi probabil voi mai scrie. Mai puţin am avut ocazia să mă refer la ceea ce a făcut Gates în ultimii ani. Începând din anul 2000 el a început o tranziţie prin renunţarea la poziţia executivă numărul 1 în companie (Chief Executiv Officer – CEO) şi din 2008 nu mai lucrează „normă întreagă” pentru Microsoft, dedicându-şi cea mai mare parte a timpului activităţilor filantropice. Păstrează totuşi la Microsoft o poziţie de consilier tehnologic al actualului CEO, Satya Nadella şi presupun că influenţa sa este încă foarte mare, atât datorită prestigiului, cât şi faptului că probabil este proprietarul unui număr însemnat de acţiuni. Din 2014 încoace este considerat cel mai bogat om din lume, poziţie pe care a mai deţinut-o şi în anii 2007 şi 2009. Averea sa este estimată la peste 77 de miliarde de dolari. Cu excepţia a „numai” câte 10 milioane de dolari pe care intenţionează să-i lase moştenire fiecăruia dintre copii, Bill şi soţia sa Melinda Gates intenţionează să folosească tot restul colosalei lor averi (în procente peste 99,96%) în scopuri filantropice.

(sursa imaginii http://www.britannica.com/biography/Bill-Gates/images-videos)

Care a fost evoluţia tânărului antrepenor devenit mare om de afaceri, de la expert în domeniul tehnologic şi posesor al unor tactici de afaceri nu rareori criticate de concurenţii săi şi nu numai de aceştia, la filantropul de astăzi, care este implicat în rezolvarea unora dintre problemele importante ale planetei, probleme care reprezintă o provocare greu de surmontat pentru guvernele lumii? Informaţii noi şi un punct de vedere personal sunt prezentate în amplul interviu pe care Gates l-a acordat numărului din noiembrie 2015 ziaristului James Bennet, editorul-şef al mensualului american „The Atlantic”. (Puteţi citi interviul în întregime aici)

Câteva dintre sursele iniţiale ale poziţiilor pe care Gates le dezvăluie astăzi pot fi găsite în două dintre primele poziţii în care a fost angajat în lunga şi interesanta sa carieră. În 1973, la vârsta de 19 ani, Bill Gates a fost paj în Congresul american – funcţie rezevată tinerilor americani din toate statele Uniunii, care constă în transmiterea corespondenţei şi materialelor legislative între aleşi. Mă întreb ce a rămas şi ce s-a schimbat în această „meserie” temporară a tinerilor americani datorită revoluţiei informatice care a avut loc între perioada în care Gates a practicat-o şi ziua de astăzi. În orice caz, această poziţie i-a dat ocazia tânărului licean să se familiarizeze cu modul de funcţionare al uneia dintre instituţiile de bază ale guvernării în Statele Unite ale Americii. Interesantă este şi prima poziţie pe care Bill Gates o descrie ca „primul meu job adevărat” referindu-se probabil la domeniul tehnologic. Este vorba despre participarea ca programator în proiectul de software al lui Bonneville Power Administration – o entitate semi-guvernamentală care controla consumul de energie electrică al zonei de nord-est al Americii.

Primele două poziţii obţinute de Bill Gates, unul dintre simbolurile industriei private şi ale Americii corporatiste, se află: una în Congres şi alta pentru o companie semi-guvernamentală. Interesant, nu?

(sursa imaginii http://www.pugetsoundoff.org/blog/gates-foundation)

O mare parte din activitatea filantropică a soţilor Gates se desfăşoară în cadrul Fundaţiei „Bill & Melinda Gates” – http://www.gatesfoundation.org/. Începută în 1997, fundaţia a căpătat numele actual în 2000 şi a beneficiat de donaţiile lui Gates şi ale altor donatori filantropi între care trebuie menţionat Warren Buffett care a donat chiar mai mulţi bani fundaţiei decât familia Gates. Programele fundaţiei propun activităţi şi finanţează programe în domenii cum ar fi ajutorarea (finanţarea) iniţiativelor populaţiei sărace, afaceri şi iniţiative ale femeilor, dezvoltarea agriculturii (Institutul de Cercetare al Orezului care îşi propune să creeze culturi de orez bogate în vitamina A, Asociaţia pentru Agricultura Verde în Africa), distribuirea apei, sanitaţie şi igienă, şi programul de Sănatate Globală care acţionează pentru crearea de tratamente şi eradicarea unor boli ca SIDA, tuberculoza, malaria sau poliomielita. În toate aceste domenii Fundaţia Gates finanţează programe ale unor universităţi şi centre de cercetare dintre cele mai avansate din lume, dar şi creează programe similare în ţările mai puţin dezvoltate de pe toate continentele, punându-le în legătură unele cu altele.

(sursa imaginii http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2015/11/we-need-an-energy-miracle/407881/)

Interviul lui Gates la „The Atlantic” (una dintre publicaţiile mele preferate la care sunt şi abonat) aduce în atenţie câteva fapte şi poziţii foarte interesante. Dacă istoric folosirea cărbunelui ca sursă de energie pare să fi atins maxima cu un secol în urmă (vezi diagrama), pentru prima dată după acea perioadă ea este din nou în creştere în primul deceniu al noului mileniu. Tot pentru prima dată de când a început exploatarea susţinută descreşte procentajul consumului de petrol. Toate acestea sunt însă procentaje sau cifre relative, căci nevoia de energie a lumii creşte vertiginos, mai ales de la ascensiunea spectaculoasă a Chinei, Indiei şi altor puteri economice cu rol semnificativ în economia globală. A cere acestor ţări şi acum să-şi reducă emisiile de carbon folosind surse de energie mai puțin poluante dar mult mai scumpe înseamnă a pune o povară imposibilă nu numai asupra guvernelor ci şi a consumatorilor care folosesc energia pentru servicii de bază (păstrarea alimentelor, transportul la lucru sau la şcoală, etc.) – observa în interviu Gates. Declaraţiile politice sunt necesare, dar nu şi suficiente.

Dacă vrem să salvăm planeta şi să păstrăm actualul ritm de dezvoltare va fi nevoie de o tranziţie a surselor energetice la care trebuie să colaboreze sectoarele privat şi cel guvernamental în aceeaşi măsură. Presiunile „enviromentaliştilor” sau ale „verzilor” cum sunt numiţi uneori nu sunt întotdeauna utile, mai ales dacă nu ţin cont de realităţile economice şi politice. Metodele considerate sigure ieri se pot adeveri pline de riscuri astăzi – să considerăm doar exemplul forărilor la mare adâncime prin procese de injectare de saramură sub presiune, care au transformat statul Oklahoma dintr-o zonă dintre cele mai „liniştite” seismic din America de Nord continentală, într-o zonă cu cutremure repetate, care pare doar să-l aştepte pe „Cel Mare” precum zona San Francisco.

Interesantă este şi atitudinea lui Bill Gates faţă de industria planificată guvernamental. După ce observă că industria privată va fi lentă în a identifica sectoare în care recuperarea investiţiilor nu este rapidă, sau cel puţin pronosticată pe termen mediu (care în atmosfera de afaceri de astăzi înseamnă nu mult mai mult decât un deceniu), Gates enumeră câteva dintre succesele greu de contestat ale industriei guvernamentale. Însuşi Internetul îşi are originea în tehnologii proiectate iniţial de agenţii guvernamentale şi la fel tehnologiile de miniaturizare a componentelor electronice care au stat la baza industriei de microprocesoare şi micro-controlere. Aş mai adăuga la acestea tehnologiile video. Industria de succes de astăzi este o combinaţie a tehnologiilor rezultate din industria de stat (guvernamentală) şi cea privată, şi situaţia are şanse să fie similară şi în viitor. Cineva ca Bill Gates, care a ştiut să citească pulsul industriei şi în trecut şi astăzi este cel mai în măsură să ştie şi să comenteze.