Literatura de azi
În tumultoasa istorie a ţării noastre, un loc aparte îl ocupă polemica privind data exactă a declarării şi instaurării, ca stare de fapt, a Independenţei României faţă de Imperiul Otoman. Faptele, de necontestat, sunt următoarele: la data de 9 mai 1877, ministrul de externe de atunci, Mihail Kogălniceanu, citea în Parlamentul de la Bucureşti, „Declaraţia de independenţă a ţării”, iar pe 10 mai domnitorul Carol I proclama independenţa de stat a României.
Pentru o elucidare argumentată vom da „cuvântul” istoricului Adrian Cioroianu şi extrasului, pe această temă, din cartea sa „Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”:
„Războiul ruso-turc a început pe 12 aprilie 1877. Supărată că Bucureştiul dăduse drept de trecere trupelor ruse, Turcia a bombardat malul românesc al Dunării. Începând din ultimele zile ale lui aprilie, artileria noastră de la Calafat a deschis şi ea foc peste Dunăre, asupra oraşului turcesc (atunci) Vidin. Legenda spune că, la auzul primelor focuri ale tunurilor româneşti, domnitorul Carol I a spus faimoasele cuvinte: „Asta-i muzica ce-mi place!”
Aşadar, de la sfârşitul lui aprilie 1877, România s-a aflat în stare de război cu Turcia Otomană. Pe 9 mai 1877, ministrul de externe al ţării, Mihail Kogălniceanu, a mers în Parlamentul de la Bucureşti şi a citit Declaraţia de independenţă a ţării. Iar a doua zi, pe 10 mai, domnitorul Carol I proclama solemn independenţa de stat a României. Aşadar, care din cele două date este ziua Independenţei noastre?
Adevărul se află ascuns chiar în Constitutia României din acel moment. Potrivit legii, domnitorul numea şi revoca miniştrii şi orice act al suveranului trebuia validat apoi de ministrul de resort. Cu alte cuvinte, pe 9 mai 1877 a avut loc citirea declaraţiei de independenţă de către ministrul Kogălniceanu şi mai apoi discutarea ei în Parlament. Dar intrarea în vigoare a acestei declaraţii s-a produs după ce, a doua zi, pe 10 mai, domnitorul Carol I a proclamat starea de independenţă ca stare de fapt. Aşadar, din punct de vedere legal, ziua independenţei a fost în mod voit legată de ziua de 10 mai. Altfel spus, Kogălniceanu însuşi a citit declaraţia în ziua de 9 mai pentru a-i da ocazia lui Carol I să proclame a doua zi Indepedenţa, pe 10 mai – de ziua dinastiei.
Polemica dintre susţinătorii zilei de 9 mai şi cei ai zilei de 10 mai nu este o dispută istorică, ci una politică. Începând cu anul 1948, regimul comunist a insistat voit pe declaraţia lui Kogălniceanu din 9 mai, tocmai pentru a-l scoate din istorie pe Regele Carol I şi pentru a trece sub tăcere ziua de 10 mai, care era ziua României regale. La drept vorbind, Kogălniceanu însuşi ar fi fost supărat de maniera ostentativ-politică în care a fost folosită declaraţia lui – cu atât mai mult cu cât Kogălniceanu n-a fost niciodată republican!”
Imagini de pe cuvantul-ortodox.ro
