Scriitor, regizor, cineast şi aviator, Émile Ajar, Fosco Sinibaldi, Shatan Bogat, Romain Kacew – adică Romain Gary (8 mai 1914 – 2 decembrie 1980). Fiu al unei dansatoare de circ evreice de origine rusă, şi-a petrecut anii copilăriei la Vilnius pentru ca mai apoi să se stabilească la Paris, unde a studiat dreptul.
Gary le-a jucat o festă criticilor parizieni fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori: după ce, in 1956 a primit premiul pentru romanul „Les racines du ciel” („Rădăcinile cerului”), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, in 1975, pentru „Ai toata viata inainte”, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, autorul a privit din sală cum vărul său, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Abia după dispariția lui Romain Gary s-a aflat că tot el se ascundea sub pseudonimul Émile Ajar, el fiind autorul a patru romane a căror paternitate a fost atribuită unei rude, Paul Pavlowitch, cel care a asumat rolul lui Ajar pentru presă și opinia publică.*
„Întâlneşti un tip, încerci să-l faci interesant, îl inventezi în întregime, îl umpli de calităţi din cap până-n picioare, închizi ochii ca să-l vezi mai bine, el încearcă să se dea drept altcineva, tu la fel, dacă-i frumos şi prost ţi se pare inteligent, dacă te consideră proastă, se simte inteligent, dacă observă că ai sânii lăsaţi, i se pare că ai personalitate, dacă începe să-ţi pară necioplit, îţi spui că trebuie ajutat, dacă-i incult, ştii destul pentru amândoi, dacă vrea tot timpul să facă dragoste, îţi spui că te iubeşte, dacă nu este foarte înclinat spre aşa ceva, îţi spui că nu asta contează, dacă-i zgârcit, e pentru că a avut o copilărie săracă, dacă-i bădăran, îţi spui că aşa-i firea lui, şi continui aşa să dai din mâini şi din picioare ca să negi evidenţa, când de fapt sare-n ochi şi asta-i ceea ce numim problemele cuplului, problema cuplului, când nu se mai pot inventa unul pe celălalt, iar atunci apare amărăciunea, ranchiuna, ura, rămăşiţele pe care încerci să le ţii lipite, din cauza copiilor sau pur şi simplu pentru că încă preferi să fii nefericită decât să rămâi singură.”
(„Clar de femeie”, traducere Anca Bogdan)
*sursa: wikipedia.org