Maria Morariu 
Ţară prezentă în numeroase scrieri literare, purtând mereu un aer misterios şi arome orientale, India avea să uimească, încă o dată, lumea înzestraţilor cu har în ale literelor, atunci când aducea, pentru prima dată, Primul Nobel pentru Literatură în Asia prin intermediul lui Rabindranath Tagore (7 mai 1861 — 7 august 1941). Acest lucru se întâmpla în anul 1913, iar motivaţia juriului era următoarea: „în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“.
Scriitor bilingv, cu opere exprimate atât în limba bengali, cât şi în engleză, Tagore a avut şansa să crească într-o familie de artişti, oameni de o vastă cultură, înclinaţi mereu spre îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi implicaţi puternic în problemele sistemului de educaţie. Tânărul Thakur (numele în limba bengali al lui Tagore) începea să scrie poezii la vârsta de 17 ani, iar de-a lungul vieţii avea să abordeze inclusiv proza, cu diferitele ei stiluri, dramele sau eseurile filosofico-pedagogice. Spre sfârşitul vieţii, firea sa artistică avea să îl îndemne spre pictură.
Admiraţia pe care ţara natală i-o poartă se vede inclusiv din faptul că imnurile naţionale ale Indiei şi Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele a două poeme ale sale.
Şi pentru că minţile luminate ale lumii se caută, iar uneori se şi găsesc, istoria păstrează două conversaţii dintre Rabindranath Tagore şi Albert Einstein, două persoane profund religioase, abordând teme precum Divinitatea sau natura Adevărului. Cele două conversaţii au fost înregistrate, în 1930, şi publicate în format complet, în cartea „The Religion of Man” de Allen & Unwin George.
Tu m-ai făcut nesfârşită
Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-ţi atingere,
inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru darurile-Ţi nesfârşite,
ca să le pot primi,
am doar mâinile acestea strâmte.
Şi timpurile trec
şi tu-mi dăruieşti
şi mereu rămâne loc pentru a umple.
***
Nu păstra pentru tine…
Nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
Spune-mi-o mie, doar mie, în taină
Tu, ce zâmbeşti cu-atâta gingăşie
Şopteşte-mi cât mai lin: inima mea te va auzi, nu urechea.
Adâncă-i noaptea, casa tăcută
Cuiburile păsărilor învăluite în somn
Deschide-ţi printre lacrimi furişe
Printre zâmbete nesigure
Printr-o dulce-mbujorare a durerii
Deschide-ţi taina inimii tale…
***
Caut har, îngăduie-mi odihnă…
Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârşi mai apoi.
Pustie de vederea feţei Tale,
inima mea nu cunoaşte răgaz şi tihnă
şi truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferinţă.
Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul şi suspinele ei
şi albinele grăbite
aduc dragoste tufişului înflorit.
Iată ceasul de pace şi de cântare,
faţă către faţă cu Tine,
binecuvântarea vieţii mele,
în liniştea acestui blând popas!
***
Dacă doreşti aceasta, fie!
Dacă doreşti aceasta, fie
mi-oi întrerupe cântecul.
Dacă îţi face inima să bată
mi-oi ascunde ochii de faţa ta.
Dacă deodată-n umblet te împiedic
păşi-voi mai alături, pe-altă cale.
Dacă te stânjenesc la împletirea florilor
voi da ocol grădinii tale.
Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău.
***
Doar tu îmi trebuieşti
Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! – repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinţi ce zi şi noapte-mi dau târcoale –
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerinţă de lumină –
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
„De tine am nevoie, doar de tine!”
Şi cum furtuna-şi vrea sfârşitul în tăcere,
chiar când tăcerea o loveşte cu putere –
revolta mea loveşte-n dragostea de tine,
şi totuşi strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!
(traducere George Popa)
Imagini de pe bengalstudents.com
