Odă vinului

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,

Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,

În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,

Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.

Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai

Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit

Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!)

Și-ai fermentat în butii largi-ușor, te-ai limpezit.

Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură,

Pe menestreli la cântec, mai mult ‘i-nsuflețești,

Balsamul pentru suflet–băută cu măsură,

Licoare destinată plăcerii omenești.

Înspiri deopotrivă poeții și chibiții,

Destinul tău e nobil, (parșiv când prisosești!)

Poți stimula talentul, în adâncimea nopții,

Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești.

De-aceea rubinie, tu bahică licoare,

O cupă cristalină cu trupul tău ridic,

Și-o sorb în cinstea ta – ești unică sub soare…

Și-această poezie, tot ție ți-o dedic!

Sursa foto: pinterest.com