Literatura de azi 
A dus o viaţă în sărăcie, pe care a ironizat-o de nenumărate ori, dar în ciuda lipsurilor materiale, scrierile lui George Ranetti (19 octombrie 1875 — 2 mai 1928) sunt pline de umor şi de energie. Între 1899 – 1901 a condus publicaţiile Moş Teacă, iar în următorii trei ani, Zeflemeaua. În anul 1904, împreună cu N. D. Ţăranu, a înfiinţat, condus şi scris revista umoristică Furnica. *
(La Mizil. În zorii unei dimineți de vară. O uliță. În fundul scenei, două case despărțite numai prin niște uluci scunde. Câte o laviță la portița fiecăreia și câte un felinar pe trotuar. Doar cel din dreptul caselor primarului este aprins. La ridicarea cortinei, gardistul, învelit cu mantaua, tolănit pe banca de la portița lui Dom’ Ghiță, doarme sforăind. Mișu iese, tiptil, din casa lui conu’ Nae, se uită cercetător în toate părțile, apoi sare peste ulucele despărțitoare în curtea vecină și dispare în fund, în dosul caselor. Gardistul continuă să tragă aghioase. Mică pauză. Leonida, lampagiul, intră prin stânga, căscând, proptește o scară de felinarul aprins, se urcă, suflă și stinge lampa, pe urmă cu o cârpă scoate sticla și mașina, și toarnă gazul care a mai rămas în lampă într-un clondir din buzunarul pantalonilor. Gardistul trage în vremea aceasta o sforăitură mai puternică. Lampagiul se fâstâcește și scapă sticla care se sparge-n țăndări. Ioniță, gardistul, se deșteaptă brusc, cască, se freacă la ochi și se uită curios la operația pe care o făcea Leonida)
Gardistul:
Ce dracu faci acolo, chir Leonido?
Leonida:
Duc nițel gaz acasă, mei!
Gardistul: (îngăduitor, râzând)
Așa?… credeam că-l bei!
Leonida:
Ce vrei să fac Ioniță? Acum sunt la putere…
(semnul de bani cu degetele)
Ciupesc și io acolo un ban pe zi… Măi vere,
Să nu s-auză vorbă… Că nu mă știi cum lupt…
Am șeapte guri acasă!… M-au supt mă rog, m-au supt!
Hăinuț’ asta-i întoarsă pe dos a doua oară…
Pa’ zecișipa’ pe lună… Ce faci cu-așa lefșoară?
Pa’ zecișpa’ Ioniță, -și știi că fac sirvici
Nu într-un loc, nu-n două, -ci-n trei! întâi, aici…
Gardistul: (nu te plânge)
He, asta nu-i o slujbă tocmai așa de grea!
Sunt patru felinare în tot Mizilu’…
Leonida:
Da…
Aprinz și sting doar p’alea d’aici dă la premaru’,
Dă la zapciu, și doftor… Ș’ am orden felenaru’
D’alături unde șade… (în șoaptă)
Gardistul: (cunoscător)
La conu’ Nae, hai?
Leonida:
Să nu-l aprinz, Ioniță, nici chiar la 10 mai! (radical)
Gardistul: (admirativ)
Al naibii’l cumbate dom’ Ghiță pe ciocoiu!
Leonida: (coborând scara)
Și mai ales acuma, când sântără în toiu
Alegerilor. (oftând, scârbit)
Doamne! Tot p’ăștia să-i alegi!
Gardistul:
Mie puțin îmi pasă, fiincă, mă’țelegi,
Ori cine-o fi gubernu’ care-o veni în țară,
Pă mine niciodată n’o să mă dea afară.
Leonida: (cu pizmă)
Ești tare mă loniță! Nu știu ce dregi, ce faci,
Da’ și cu-ăi albi ș’ăi roșii io văz că tu te’mpaci. (râzând, insinuant)
N’oi fi măi verișcane vr’o rudă dă menistru?
Gardistul: (confidențial)
Nu’s Leonido; însă, io’s d’ăia… junimistru!
Le’nvârtesc io bine, ce-i drept, da’ să nu crezi
Că’i mare pricopseală! Nu-i tocma moft să șezi (se laudă)
În nopțile de iarnă aci de caraulă,
Drept pat – lavița asta, drept pernă – o căciulă!
(„Romeo şi Julieta la Mizil”)
Imagine de pe miziliada.blogspot.com
*informaţii: enciclopediaromaniei.ro
