Poetul și spiritul nunții

Mit,

eu am văzut atâtea nunți cu miri și mirese, cu nuntași și lăutari, cu hore și alcooluri, dar nu am putut să mă bucur de niciuna fiindcă tu nu erai în niciuna. Și dacă tu lipseai din ele mi-am zis doar că am văzut niște întâmplări tradiționale. Pentru că adevărata nuntă e doar aceea în care tu ești mireasă și înger. Și ca să te văd o mireasă fericită, am gândit numai pentru tine o nuntă în cer, printe stele, dar s-a întâmplat că, așteptând să vină iarna, despicam lemne în propria mea curte, pentru  propriul meu foc, când o așchie se desprinse de lângă ascuțișul securii și sări în fereastra ta, iar în clipa următoare văd prin spărtura geamului o bucurie mișcătoare, speriată și mirată. Erai tu.

Prostit de întâmplare, tac. Dar tu surâzi, cum numai tu știi să surâzi, și-ți ceri iertare că ți-ai așezat fereastra în dreptul așchiei mele, apoi spărtura se goli de duminică și eu n-am mai știut ce să fac. Apoi, într-un târziu, prin fața uimirii mele treceai tu, mireasă, alături de mirele și din dragoste pentru dragoste, un râu ți s-a așezat în cale și după ce l-ai încoronat cu un cuib de rândunici, l-ai răsturnat cu piciorul. Și cine să-și închipuie că tocmai eu eram mirele care a găsit moneda înflorită în buzunarul secret al miresei. Și noi veneam ca miri de la fotograf, tu ai răsturnat cu piciorul găleata, și-n timp ce apa curgea ca o sărbătoare, în praf, eu făceam pentru prima dată plata, că mirosea a nuntă până la dispensar, unde eu mi-am pregătit cu emoție seringa, și-am văzut cum nuntașii dispar, unii la dreapta și alții la stânga. Și noi, rămași singuri, am răsucit cheia ca să punem în certificatul de căsătorie un apostrof, fiindcă la ora aceea pe tine te rodea, până la sângerare, un pantof.

Mit, aceasta este nunta în care tu exiști cu adevărat. Nu știu dacă te face fericită, dar eu asta mi-am dorit: să fii fericită, căci fericirea este adevăratul spirit al nunții. Ermit

NUNTA DIN CER

Ermit,

Singurul  veșmânt de mireasă care mă va acoperi vreodată va fi la nunta mea din cer. Fereastra sufletului meu s-a deschis timidă și mirată înaintea așchiei tale, pe care, de altfel, cu șiretenie ai îndreptat-o către locul cel mai vulnerabil al existenței sau poate al inexistenței mele. Dar am primit-o cu o bucurie neîndemânatic ascunsă,tocmai pentru că eram în așteptarea ei.

Nu îmi este teamă de nunta mea din cer, dimpotrivă, chiar, privesc cu înţelegere către cei care mă însoțesc pe drumul către locul petrecerii. Aș vrea ca toți să se bucure așa cum eu mă bucur de petrecerea mea și nu înțeleg cum de ei nu-și dau seama de fericirea mea. Mai ales că pe acest drum mă însoțești tu. Dar, mirele meu, nu vreau să suferi când îmi voi lua rămas bun de la tine, tu, poete, ești dator posterității să-ți continui creația.

Mă doare sufletul doar pentru bradul care a fost smuls din locul veșniciei sale pentru a le arăta nuntașilor petrecerea mea. El, doar el, aș fi vrut să lipsească de la această adunare. Mă îndrept cu nerăbdare către Styx, râul care se întinde înaintea mea și îl privesc pe miticul bătrân Charon, care mă aștepta la întâlnirea pe care o pregătisem îndelung.

Îmi țin cu mâna cununa de flori nemuritoare care îmi mângâie fruntea albă și îmi întorc fața către tine, șoptindu-ți șăgalnic:

– Ermit, dă-mi moneda pe care ai găsit-o în buzunarul  meu secret, pentru a-mi plăti petrecerea. Îți mulțumesc o veșnicie pentru clipa sublimă pe care ai smuls-o existenței tale pentru a mi-o oferi mie, dar tu rămâi de partea aceasta a râului care mă va duce către nunta mea din cer.

De-a dreapta și de-a stânga stau două rânduri de îngeri care mă întâmpină și eu știu, cu toată ființa mea, că voi rămâne în inima ta ce-ai creat tu,

Mit

Sursa foto: pinterest.com