Dumitru Sârghie
– Ce alegem,
pierderea sufletului sau moartea?
– Moartea e preferabilă pierderii sufletului!,
mi-ai şoptit profetic, cu glasu-ţi
de zeie…
Iar eu?
Eu mi-am pregătit bisturiul
şi toate cele,
ca să te operez pe suflet,
Femeie!
Mai întâi, ţi-am administrat un anestezic
de genul :
– Femeile care au noroc în dragoste
nu suferă şi nu au simţul poeziei…
Apoi, ţi-am servit nişte prafuri,
capabile să te introducă în lumea viselor :
– Să ştii că, după unii ierarhi ai Bisericii,
norocul reprezintă un păcat şi, de aceea,
voi iniţia o Cruciadă împotriva norocului,
doar, doar ţi-oi extirpa măreţia din tristeţe
şi grandoarea din suferinţă,
fără pretenţia că aş „comite”
niscaiva fapte măreţe!
Desigur, răspunsul tău nu s-a lăsat aşteptat :
– Să ştii că prostia ta ingenuă
nu e o sursă de profit şi de inspiraţie,
doar exasperarea până la maxim a sinelui
febril
e singurul stil,
prin care se rostogoleşte eul poeziei în eu…
Dumnezeu!
Ce înviorare ciudată,
ce optimism vertical,
ca floarea în glastră,
mi-a insuflat replica ta măiastră!
De aceea,
ochii tăi albaştri vor continua să tulbure
seninătatea cerului,
gura ta va rosti, neostoită,
confuzii ilustre,
sufletul de-a pururi dezinhibat
va urla, fiară năvalnică şi surdă,
în varii lacustre
ori pe pisc de glămeie,
fiindcă prezenţa mea te-a vindecat
de tine, pe tine,
Femeie!
Din pleoapele-ţi căzute
de întristări curente,
ţi-am preluat melancolia, sorbind-o!
Am plătit, cu bani grei,
îngeri cu opinci în picioare,
îmbrăcaţi cu cămăşi naţionale,
ca să-ţi fredoneze, cu lira tracă,
ţâpurituri din vatra satului,
care fac femeia fericită,
ca să-i fie pe plac bărbatului!
La finalul operaţiei,
am exclamat fericit :
– Evrica, operaţia a reuşit,
din nou pacienta iubeşte,
accelerando,
poemul – fum de ambră şi infinit –
Ne curentează… orbeşte,
Glissando!
Sursa foto: pinterest.com
