Literatura de azi 
Debuta literarar, în anul 1953, în revista Tânărul scriitor, iar primul volum, „Pasărea albastră”, îi apărea patru ani mai târziu. Ajuns redactor al revistelor Cinema, Tânărul scriitor, Argeș și Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București, Gheorghe Tomozei (29 aprilie 1936 – 31 martie 1997) a avut şansa unor mari prietenii literare, iar în memoria celor cu Nicolae Labiș și cu Nichita Stănescu, a publicat volume și albume de amintiri, precum Urmele poetului Labiș în 1985.
Legenda cărţii
Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc şi sar urechi,
şi-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
şi când gata-s s-o deznod
şoareci, titlurile-mi rod,
şi pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.
Nu mai ştiu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?
Dacă se mai bat şi rag
dau din umeri, mă retrag
şi sub toamnă şi sub stele
fac o carte fără ele,
care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.
Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.
Eu le dojenesc, tăcut.
… Şi o luăm de la-nceput…
***
Poveste
Dacă Pară s-ar da peste cap
de trei ori, dintr-o dată
s-ar preface neapărat
într-o gingaşă fată.
Mărul domnesc de-ar face la fel
o odraslă de crai s-ar ivi,
cu păru-auriu şi tras prin inel,
logodnic al fetei din miazăzi.
Naş le-ar fi Pepene împăratul,
cu-mpărătiţa lui Nuca,
fiica lui cneaz Gutuie Întunecatul
cu barba cât e uluca.
Strugure ar fi vornicel
care nimeni nu e să-i semene,
neştiind să aleagă, de fel,
pe cea mai frumoasă dintre Cireşele gemene.
Floarea-soarelui, ca soră-a miresii
ar îngriji de pocalele goale
şi de podoabele mesii:
frigărui şi sarmale.
S-ar chercheli Dovleac logofăt
rostogolindu-şi chelia, ici-colea
şi n-ar mai şti drumu-ndărăt
pân’la muierea lui, Fasolea…
Vezi câte minuni în poveste încap
şi cum s-ar nunti până-n zori,
dacă poamele s-ar da peste cap
de trei ori?
***
Oră fără tine
Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane…
Oră sfâşiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!
… Când te întorci, ora se cuibăreşte
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară…
Imagine de pe cleopatra-lorintiu.net
