Istoria Veganismului II

 My religion is based on truth and non-violence. Truth is my God. Non-violence is the means of realising Him.

Mahatma Gandhi

În călătoria noastră pe aripile timpului, îl întâlnim astăzi pe Mahatma Gandhi. Un nume care transmite foarte multă emoţie pentru că nu se poate să nu fi auzit de cel care a luptat toată viaţa, promovând pacea, armonia, egalitatea drepturilor, adevărul şi respectul faţă de toate speciile de pe acest pământ. Uneori, e de ajuns să îl privesc câteva secunde, în nenumăratele fotografii ce pot fi găsite pe internet, ca să îmi încarc bateriile cu energia pozitivă pe care privirea sa atât de blândă o transmite. Pentru mine, Gandhi nu este decât o sursă nesfârşită de optimism, încredere şi bunătate. Chiar dacă sunt un creştin-ortodox convins, până la moarte, acest lucru nu mă va împiedica să afirm că hinduismul este singura religie, dintre toate celelalte, care mă fascinează tocmai datorită ideilor pozitive pe care le promovează, dar şi datorită faptului că adepţii acesteia se opun (în cazul celor care încă mai respectă religia) consumului de carne.

Când vine vorba aşadar de veganism / vegetarianism, unul dintre numele pe care ar trebui să îl asociem cu acest stil de viaţă este cel al lui Gandhi. Pe 30 noiembrie, 1931, la Londra, Gandhi ţine un discurs în cadrul Societăţii Vegetariene Londoneze, înfiinţate în 1847 (iniţial, în Manchester, urmând ca în 1888, din gruparea generală, să se mai nască una, cu sediul în Londra), unde se opune cu vehemenţă şi consumului de lactate şi ouă. Discuţii şi dezbateri intense pe tema consumului de lactate şi ouă au tot existat până atunci în ziarul Societăţii Vegetariene, The Vegetarian Messenger (1909-1914), iar schimbările care erau pe cale să se producă au fost întrerupte de izbucnirea Primului Război Mondial.

Părăsind India pentru a-şi continua studiile de Drept la Londra, Gandhi promite solemn mamei sale că nu va consuma carne, promisiune pe care o va respecta, cu dificultate, ce-i drept. Odată cu primul restaurant vegetarian care îi iese în cale, în Londra, dă peste ghidul lui Henry Salt, A Plea for Vegetarianism (1885), care îl convinge că a fi vegetarian / vegan este un lucru mai mult decât important şi util. În 1892, următoarea carte a aceluiaşi Henry Salt, Animals’ Rights, Considered in Relation to Social Progress, avea să fie considerată lucrarea fundamentală pentru înţelegerea vegetarianismului /veganismului (o lucrare de-a dreptul revoluţionară).

“… even dairy produce is quite unnecessary.” Henry Salt

Revenind la anul 1931, dincolo de preocupările de natură politică care îi aduseseră faima deja în întreaga lume, datorită metodei de revoltă bazată pe rezistenţa paşnică (Satyagraha – o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autorităţile britanice, în lupta sa împotriva dominaţiei britanice şi a recunoaşterii drepturilor compatrioţilor săi, lansată începând cu anul 1906, în Africa de Sud, acolo unde a locuit timp de 21 de ani şi a profesat drept consilier juridic), Gandhi ţine un discurs în cadrul Societăţii Vegetariene din Londra, cu titlul The Moral Basis of Vegetarianism.

“I discovered that for remaining staunch to vegetarianism a man requires a moral basis.”

În cadrul acelei conferinţe, Gandhi se opune ferm consumului de lactate, chiar dacă el însuşi consuma lapte de capră. În anul 1912, aflat în Africa de Sud, renunţă la lactate, însă şase ani mai târziu, din pricina unei dizenterii cu care se molipseşte în India, este sfătuit să revină la consumul de lapte de capră, singurul tip de lapte căruia îi va rămâne fidel până la sfârşitul vieţii. Revenirea la consumul de lapte e resimţită de acesta drept adevărata tragedie a vieţii sale.

“I would give up milk if I could, but I cannot. I have made that experiment times without number. I could not, after a serious illness, regain my strength unless I went back to milk. That has been the tragedy of my life. But the basis of my vegetarianism is not physical, but moral. If any said that I should die if I did not take beef-tea or mutton, even under medical advice, I would prefer death. That is the basis of my vegetarianism.”

Gandhi la întâlnirea organizată de Societatea Vegetarienilor din Londra, alături de Henry Salt, la dreapta sa, 20.11.1931

(sursa foto: ivu.org)

Societăţile Vegetariene ale acelor vremuri aveau drept obiectiv promovarea vegetarianismului ca simplă dietă şi nu a unui stil de viaţă bazat pe convingeri etice de neclintit. Or, Gandhi exact acest lucru dorea, să îi unească pe toţi aceia care erau motivaţi de o moralitate incontestabilă şi care îi împărtăşeau totodată opunerea vehementă împotriva consumului de lactate şi ouă. Discursul său se răspândeşte rapid, apărând în numeroase publicaţii vegetariene ale vremii, iar notorietatea de care se bucura, precum şi susţinerea lui Henry Salt, fac ca după cel de-al doilea Război Mondial să apară termenul de “vegan” şi conceptul de “veganism” (1944). Nu Gandhi a fost cel care l-a inventat, dar, cu siguranţă, el a fost cel care a condus la naşterea sa.

Mohandas Karamchand Gandhi, supranumit de către poetul Rabindranath Tagore „marele suflet” (în sanskrită, mahatma), şi-a dedicat întreaga sa viaţă luptând pentru apărarea unor principii precum adevărul, non-violenţa, vegetarianismul (înţeles de acesta drept ceea ce astăzi numim „veganism”), simplitatea şi credinţa. Acest Bapu al tuturor indienilor (în gujarati, bāpu, „părinte”) ne-a îndemnat să fim noi înşine schimbarea pe care dorim să o vedem în jurul nostru. Să lăsăm faptele noastre să vorbească înaintea cuvintelor, să fim mai paşnici, mai toleranţi, mai calzi şi să nu renunţăm la convingerile noastre născute dintr-o înaltă moralitate şi o curată credinţă. Într-adevăr, un singur om nu va reuşi să schimbe lumea, dar poate reuşi să sădească în fiecare dintre noi dorinţa pentru o lume mai bună, mai dreaptă şi lipsită de agresivitate.

Şi dacă ne-am uni…

(Imagine cover de pe  quotesgram.com)