Gabriela Balan
Avea ulii pe umăr
Un porumbel rănit pe obraz
În inimă, împietrită durerea
Rândunicii, şi-a găsit cuibul distrus
La întoarcerea din ţările calde.
Avea toate păsările acasă, zâmbeam,
Ba nu, chiar în hohot râdeam!
El ţinea mâinile ridicate spre cer
Cu firimituri din sufletul meu.
Pe urmă s-a aşezat la birou
A început să citească
Întâi cuminte, apoi cu patimă,
Poezii din cartea mea.
Acum descoperea norul
Zborul
Dorul…
Sursa foto: pinterest.com
