Limite

Să fie, totul în jurul nostru doar despre limite și limitări?

Probabil te gândești și la un sinonim.

Limitare conștientă, impusă și inconștientă. Limite intangibile.

Nu suntem deloc atenți și nu avem capacitatea de a ne observa pe noi în orice ipostază a vieții, nici măcar când stăm la o coadă într-un supermarket. Nu vorbim despre reguli. Libertatea în gândurile intime există, dar și control în a le exprima.

Am simțit la o lansare de carte că, limitele și limitările nu există, ci doar bunul simț, ascultarea activă și libertatea alegerii de a fi acolo sau de a pleca. Libertatea, în esență există, dar nu o percepem, o confundăm cu regulile și cu bunul simț.

Limitele au în esență și constrângerea. Există și situații în viață când ești constrâns de a fi limitat. De obicei, constrângerile poartă un nume de persoană, limitările poartă o acțiune. Libertatea poartă o alegere conștientă, însă de cele mai multe ori neasumată.

În ce împrejurări ale vieții poate să fie suprimat de către om controlul limitelor?

Limita nu este despre reguli, legi și norme. Limita este despre ceea ce omul devine neputincios în fața unei împrejurări de viață. Limita este și despre puterea omului în fața unor consecințe neasumate. Mintea și corpul sunt ca două bile de snooker, cea albă, mintea și cu cea neagră, corpul. Mintea lovește corpul, dacă ratează corpul are de suferit.

Să fie mintea omului cea care pune limite neasumate corpului?

Despre ce sunt limitele și limitările? Nu cumva despre constrângerile asimilate din exteriorul minții?

Sunt oameni care încalcă limitele și au curaj să se arunce dincolo de constrângeri și îngrădiri. Sunt și oameni care se limitează și le e frică să depășească limitele.

Dar despre ce limite ar fi vorba? Doar despre cele care le simțim și le trăim.

Tu ce limitări ai?

Indiferent ce limitări ai fii sigur că ele nu vin din necunoaștere sau neputință, ele vin din lipsa curajului și constrângerilor exterioare.