Gabriela BalanGabriela Balan
30.08.2016

Ana, cu lacrimi de regină

Îmi lepăd ziduri de pe trup

Din cupa inimii beau sânge tănăr

Îmi pipăi ochii, buzele, sânii

Să văd, ca orbul, cine m-a privit, sărutat, iubit

Iar am dormit pe lacrima lunii

În turnul de fildeş, joc lacătul la zar

Îl pierd, il câştig pe două cuvinte

Te iubesc, ies din vis

Luntraşul îmi refuză arginţii.

 

Mă tem de iubire, nu deschide ochiul

De atătea rugi mi-am zidit mănăstire

Sub pleoapă, cu mângâieri fierbinţi,

Imaginare, ţi-am desenat pe irişi sfinţi.

 

De moarte mă tem şi mai tare

Am trimis, prin vene, săgeţi otrăvite în rai

Cu aripi de arhanghel, m-am întors

Cu lacrimi de zână pentru prunci nenăscuţi,

Sânge de zeu copacului doborăt de furtună

Ierburi de leac de pe vârful Golgotei

Pentru durerile lumii

Rănilor mele, sare de la femeia lui Lot.

 

Cu steaguri albe

Din iubire, din moarte

Mă întorc de fiecare dată  într-o carte.

 

Citeşte-mi poezia şi taci

Zideşte-mă în strigăt

Ana ta, cu lacrimi de regină

Semnez pe inimă,

De nu m-ai uita…

Foto: Andi Spot

1.363 cititori