Stelian Țurlea
O să-mi spun „Alfa 2005”
O să-mi dau un nume, nu e bine să mă dezvălui de la început. X 24? Dolby? Zeus? Vlady? Nemernicul? Alfa 2005 să-mi zică? Cu cine să încerc să intru în discuţie? Sunt mii, zeci de mii de oameni conectaţi chiar în clipa asta. Câţi dintre ei sunt cu scaun la cap? Câţi dintre ei îşi caută perechea? Câţi dintre ei nu sunt obsedaţi sexual? Câţi dintre ei nu sunt puşti plictisiţi care se dau mari şi inventează isprăvi? Câţi dintre ei nu se ţin de farse? Dacă dau peste un savant care-mi oferă viziunea lui proteică despre lume? N-am nevoie de nestatornicie. E un hazard totul. O să aleg din prima literă, poate am noroc. Un înger – Angel Two. Ce fel de înger o fi? Îngerii n-au sex. Îngerii n-au isterii, nu fug, nu leşină, nu se alintă, nu se lălăie, nu mint, n-au creierul blocat. Dacă e înger, înseamnă şi că-i inocent cu totul? Foarte interesant. Dar mă îndoiesc că s-a gândit la atâtea când şi-a ales numele.
Alfa 2005: Dacă eşti acolo, mă citeşti?
Dacă eşti acolo, mă citeşti?
Mi s-a urât de cât am tot scris vorbele astea, le-am trimis în eter şi n-au ajuns la nimeni. Să fie o săptămână? Mai mult? E îngrozitor de lung timpul pentru mine. Mă apucă seara, mă apucă dimineaţa, uit când am dormit, uit când m-am trezit, am doar câteva ore obligatorii de somn, visez, dar nu ştiu niciodată ce-am visat, am, după fiecare vis şi la fiecare trezire, o poftă să răstorn lucrurile şi îmi amintesc greu, din ce în ce mai greu, starea de la care am pornit şi decid să notez totul, de parcă toate ciudăţeniile pe care le trăiesc şi le gândesc s-ar topi prin scris. Şi după ce-mi notez obsesiile într-un fişier al computerului niciodată închis, ca într-o carte, mă întorc pe yahoo şi caut Îngerul. Repet vorbele spuse de atâtea ori, oricum n-am ce face. O fi mai bine să le scriu în altă limbă? Nu, cu unul de-al meu vreau să stau de vorbă. Dacă nu-mi răspunde, încerc la altă adresă.
Alfa 2005:
Dacă eşti acolo, mă citeşti?
Da, în sfârşit, mă citeşti. Eşti în stare să mă asculţi? Oricât?
Eu am răbdare.
Am timp mult.
Vreau să te cred.
Eşti bărbat sau femeie?
Bărbat. E bine.
Am noroc că eşti român, după numele pe care ţi l-ai ales puteai fi de la capătul lumii.
E bine că nu eşti din oraşul meu, nu vreau să mă trezesc într-o zi cu tine la uşă.
Vreau să discut despre orice, dar nu despre închipuirile sau experienţele tale sexuale. Cei mai mulţi cu asta se ocupă on-line. Nu mă interesează. Eşti de acord, sper.
Am două televizoare în casă, sunt deschise non-stop, dar nu mă mai uit la vreun program de la cap la coadă de multe luni. Dacă vrei, îţi povestesc subiectele tuturor filmelor din această săptămână.
Te-ar plictisi, ai dreptate, şi pe mine m-ar plictisi. Pe mine chiar mă plictisesc! Mai bine să nu-ţi vorbesc despre televizor, despre nimic din ce poţi face şi fără mine.
Nu ies nicăieri, sunt ca un prizonier.
Mă plictisesc îngrozitor.
Nu, nici eu nu vreau să înnebunesc.
Eşti exact pe dos? Ce fericire de tine!
Habar n-ai, în zadar negi, ce fericire de tine! Cum de am avut norocul să dau peste tine?
Gândeam şi eu aşa, acum îmi dau seama cât greşeam.
Nu vreau să-mi spui ce faci, vreau doar să mă asculţi cum trăncănesc. Dacă ai ceva neapărat să-mi spui, mă opresc şi te las pe tine să scrii. Când poţi. Când eşti acasă.
N-ai nimic să-mi spui? E bine. O să-ţi spun eu ce mi se întâmplă, nu cred că îţi închipui. Prea des ne închipuim că ştim ce gândesc sau ce fac ceilalţi. Şi suntem în mare eroare. În găleată suntem.
Nu pricep cum de ai răbdare să mă asculţi, nu poate fi doar pasiunea pentru computer explicaţia. Îţi lipseşte ceva.
Nu vrei să vorbesc despre asta, e-n regulă. Despre ce să vorbesc?
Despre orice?
Astăzi m-am trezit când se crăpa de ziuă, am rămas în pat până foarte târziu, am ascultat ştirile nopţii, m-am spălat, am băut un ceai, am răsfoit ziarele de ieri, din când în când îmi aruncam un ochi spre ecranele televizoarelor, m-am uitat la cotoarele volumelor aşezate alandala în peretele de cărţi, e o zi ca toate cele de până acum, deschid computerul şi încerc să dau de cineva cu care să stau de vorbă. Te găsesc.
Până mai adineauri m-am uitat două ceasuri cum se băteau unii într-un film, nimic n-am reţinut, decât ardoarea cu care îşi cărau unii altora pumni şi picioare. Nu înţelegeam ce voiau să spună, nici acum nu ştiu. Sunt nenumărate filme dintr-astea zilnic.
Să-ţi povestesc, totuşi. O femeie descoperă un cadavru şi este acuzată de crimă. Dar, cu ajutorul unui agent Interpol ea reuşeşte să-şi dovedească nevinovăţia, chiar dacă drumul către un proces în care să pledeze nevinovată este foarte lung. Presupui din vreme că va fi un happy-end.
Un bărbat cu familie şi afaceri de succes are o amantă. Într-o zi face parte dintr-un juriu într-un proces în care alt bărbat este acuzat de uciderea soţiei. Iar victima este femeia cu care afaceristul avusese o legătură. Fatal!
Tone de aur ascunse în deşert de la ultimul război mondial sunt căutate pentru a fi recuperate. Pentru ele se înfruntă mai multe echipe. Totul previzibil.
Cadavrul unei fete este descoperit într-un parc. Iubitul ei îşi recunoaşte vinovăţia, dar susţine că a fost un accident. În timpul procesului se dovedeşte că nici victima, nici criminalul nu sunt ceea ce par a fi. Cică s-ar baza pe un fapt real.
Ucigaşul o întâlneşte pe superba femeie condamnată la moarte de propriul soţ, se îndrăgosteşte de ea şi cei doi decid să însceneze moartea ei pentru a-l păcăli pe soţul nerăbdător să audă că a fost eliberat definitiv. În condiţii stranii, femeia este omorâtă, asasinul e prins de poliţie, iar când evadează descoperă că femeia trăieşte. Ce încurcături!
Un grup de soldaţi se împotmoleşte pe o planetă infestată de gândaci, se refugiază într-un adăpost abandonat, unde dau peste un supravieţuitor singuratic. Dar ameninţările continuă. N-am avut răbdare să urmăresc până la capăt…
Un vas este renovat şi repus în circulaţie. Un grup de terorişti hotărăşte să pună mâna pe vasul printre pasagerii căruia se află o vedetă din lumea filmului şi bodyguardul ei. Acesta reuşeşte de unul singur să le întindă o capcană teroriştilor şi să salveze viaţa ostaticilor. Cât de emoţionant!
Îţi dai seama că pe toate le-am văzut într-o singură zi?
Nu te speria, nu le-am văzut până la capăt! Dacă îţi povestesc câte văd într-o săptămână, te iei cu mâinile de cap!
Ai dreptate, stabilisem că nu ţi le povestesc, am vrut doar să afli că nu glumesc când scriu că-mi pierd vremea în faţa televizorului.
Cum de ţin minte toate prostiile astea? Habar n-am. Pur şi simplu le ţin minte. Mi se întâmplă să mă sperii şi eu de toate detaliile care-mi răsar în minte, din tot ce am văzut.
Povesteşte-mi ceva ce n-am întâlnit, n-am văzut, n-am auzit, nu mi s-a povestit. Vezi că eşti în încurcătură?
(din romanul ”Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)
