Pânzele sus!

Încurajarea aceasta vine, ați ghicit, de la titlul cunoscutei cărți Toate pânzele sus. Ne copilărim și astăzi pentru că tot e luna decembrie, când cei mici sunt mai mult ca oricând pe primul loc. Desene animate, jucării, cărți cu poze, benzi desenate, bezele din albuș colorat, popcorn cu unt, acadele multicolore, bomboane gumate, vată pe băț, brioșe cu bucăți de ciocolată, caramele moi, sucuri aromate, înghețată de vanilie, căpșuni confiate, deserturi cremoase, luminițe, licurici fosforescenți și câte alte minuni nu apar când e vorba de lumea copilăriei.

Vă propun lectura acestei cărți pentru copii și rafinați, dar în BD, după un roman de Radu Tudoran, cu desene și scenariu de Puiu Manu (Editura Crepuscul, Ploiești, 2010). Despre Domnia Sa, desenatorul, voi scrie mai multe în rubricile viitoare, acum vă spun doar că semna desenele în revista Cutezătorii și Luminița, pentru cei care-și amintesc. Pentru cei mai mici, aceste două reviste ale copilăriei mele, ne erau aduse la școală și miroseau a clei. Le așteptam cu nerăbdare și, până să le citim, ne băgam nasul în ele și trăgeam puternic aer în piept.

Dodo Niță, un tip excepțional, și vă voi convinge altădată că am dreptate, semnează postfața acestui volum BD, rememorând prima întâlnire cu desenele lui Puiu Manu. Prima bandă desenată pe subiectul romanului Toate pânzele sus a fost semnată în 1973 de același Puiu Manu, la 19 ani după apariția cărții. În 2010, desenatorul, prieten cu Radu Tudoran, amândoi iubitori ai navigației cu pânze, revine cu volumul de BD, ”într-o adevărată feerie de culori, multe din casete, în special cele a căror acțiune se petrece pe mare, fiind adevărate tablouri în miniatură”. (Dodo Niță)

Cartea debutează cu un rezumat al poveștii despre cei doi prieteni aventurieri, Anton Lupan și Pierre Vaillant, colegi în studiul ingineriei la Paris. Cel din urmă era nepotul unui marinar care îl însoțise pe marele naturalist C. Darwin în călătoria sa în jurul lumii, și aflase că în Țara de Foc mai există încă un ținut neexplorat. Așa se naște ideea de a porni spre acele locuri, însă celor doi le lipsește corabia potrivită cu planul expediției, astfel că mai așteaptă până își adună bani suficienți. Reușesc să cumpere un vas pe care-l numesc ”L’Esperance”, dar tot nu le ajung banii pentru călătorie. Hotărăsc ca Anton Lupan să lucreze în continuare în construcția căilor ferate turcești, iar prietenul său să transporte marfă cu mica lor goeletă. În primul drum spre Galați, Pierre este atacat de pirați și dispare cu întreg echipajul. Se bănuiește că au fost luați prizonieri. Întorcându-se la Sulina, Anton Lupan găsește epava și hotărăște să o repare. Încropește un echipaj care se dovedește a fi o alegere bună:  Ieremia, dulgher de corăbii, Cristea Busuioc, plutaș, Gherasim,  fost cârmaci pe corabia Penelopa, Ismail, turc din Istanbul, ajutor de cârmaci și bucătar. Mai târziu li se alătură Mihu, un ciobănaș fugit de la stână împreună cu câinele său, Negrilă sau Negruț, și Haralamb, văr cu Ieremia. Apare și Adnana (ultima venită), formând astfel echipajul goeletei Speranța, șase bărbați, o femeie și un câine.

Întâmplarea se petrece pe la începutul secolului al XIX-lea, iar goeleta Speranța pornește ”cu toate pânzele sus” pe 15 iulie 1885.

Spre deosebire de alte cărți de BD, aceasta are multe casete cu text explicativ și uneori intervine vorbirea directă a personajelor, ceea ce facilitează înțelegerea cuiva care nu este obișnuit să citească în ”bule”. Desenele completează textul prin expresivitate, cu nuanțe vii, adaptate spațiului și timpului în care au loc evenimentele. Aventura este continuă și suspansul asemenea. Anton Lupan îl zărește pe Pierre Vaillant într-un hotel din Istanbul, dar îl pierde repede și renunță a-l mai căuta o vreme, Ismail este asaltat de cele patru neveste ale sale, apare Agop, negustorul scăpătat, care se roagă să urce până la Pireu. Pe când Speranța se pregătea să plece din port, un călugăr cerșetor îl roagă pe Anton Lupan să-l ia și pe el până în arhipelagul grecesc. Mihu descoperă că cerșetorul poartă iatagan și are asupra lui pașaportul lui Pierre Vaillant. Gherasim îi smulge barba falsă și constată că este chiar temutul pirat Spânu, cel care a prădat vasul lui Pierre, în drum spre Brăila. Busola Speranței deviată de Spânu conduce vasul spre insula piraților, Skantsura, unde are loc o înfruntare din care echipajul iese învingător. Pirații sunt luați prizonieri, Ismail rămâne singur pe vas să-i păzească, în timp ce echipajul se îndreaptă spre țărm. Aici descoperă corabia Penelopa, capturată de pirați, iar în ea o fată, Adnana. Fata le arată comorile piraților. În acest timp, Ismail adoarme, iar pirații profită și se dezleagă. Reușește însă cu șiretlicurile sale să-i ”adoarmă” pe toți la loc, în frunte cu Spânu. Obiectul miraculos este chiar polonicul de la bucătărie.

Imaginile sunt pline de dinamism, de aceea și firul poveștii curge ușor și repede. Spânu se aruncă în valuri, încercând să se salveze, dar un rechin stă la pândă. Aventura continuă, o scrisoare găsită asupra ”călugărului” indică faptul că Pierre trăiește și e prizonier în Marea Roșie. Pirații sunt dați judecății, în Pireu, echipajul cumpără arme, iar Adnana rămâne alături în călătoria spre Suez. Ajunși pe insula piraților, oamenii de pe Speranța află că Pierre Vaillant trăiește, astfel că Anton Lupan ia hotărârea să se îndrepte spre Marsilia, unde Adnana își întâlnește tatăl și rămâne. Aici apare un alt personaj ciudat, Martin Stricland. Vasul înfruntă o furtună puternică, Stricland însă sparge butoaiele cu apă, astfel că echipajul suferă de sete. Se apropie un alt vas salvator, dar din cauza răfuielilor acestui ciudat cu căpitanul navei, nu primesc nici acum apă. Ploaia îi salvează.

După cincizeci de zile, aventurierii ajung pe coasta Americii de Sud, unde îi aștepta o scrisoare de la Adnana, ba mai mult, Adnana în carne și oase. Cele mai exotice destinații intră de acum pe harta vasului Speranța: Rio de Janeiro, Santa Caterina, Montevideo, Buenos Aires, Strâmtoarea lui Magellan, Punta Arenas, Canalul Beagle. Se întâmplă multe lucruri neașteptate, apare Piedro și alcalufii, care sunt educați să taie lemne cu joagărele și să-și construiască adăposturi. Echipajul de pe vas găsește aur, iar câțiva oameni în frunte cu Anton Lupan fac o expediție în munți. Aici căpitanul face măsurători topografice și întocmește harta ținutului necunoscut din Emisfera de Sud, iar un pisc mai greu de cucerit primește numele de Ceahlăul Mic. În fundul unei prăpăstii zac rămășițele grupului din care a făcut parte și tatăl lui Pierre Vaillant, iar scopul expediției pare a fi atins. La coborâre descoperă un incendiu provocat de Pedro pentru a se răzbuna pe Martin Stricland, ucigașul tatălui său. Ismail este rănit în lupta cu tânărul răzbunător, care vrea să incendieze și vasul Speranța. Ajuns înapoi, căpitanul însuși îi taie piciorul cangrenat, pentru a-i salva viața. Urmează o nuntă mult așteptată la Punta Arenas, cea a lui Anton Lupan și a Adnanei. Dar un aventurier nu renunță niciodată la aventură. Un vas de pescuit aduce un mesaj găsit într-o sticlă: Pierre Vaillant indică locul unde poate fi găsit, astfel că Anton Lupan pornește în căutarea prietenului său pentru a respecta legea prieteniei.

Ineditul acestui roman transpus în bandă desenată constă în sentimentul de participare la aventură pe care îl inspiră. Dacă într-un text amplu pot interveni și sincope, diluări ale subiectului în descrieri amănunțite, întinse pe mai multe pagini, aici totul se întâmplă cu ”sufletul la gură”. Anton Lupan este un frate de curaj și omenie al lui Corto Maltese, un aventurier veritabil, pentru care prietenia este mai presus decât viața.

Pentru o viață sănătoasă, copilăriți-vă cel puțin treizeci de minute pe zi. Citiți un roman transpus în BD și nu uitați: Pânzele sus, oricând simțiți că țărmul nu vă este prielnic!

Imagini de pe puiumanu.blogspot.ro