Povestea minciunii

Toţi cei care cunosc povestea lui Pinochio ştiu că acesta îl avea pe post de „tată” pe Geppetto. Trebuie, însă, să ne amintim şi cine i-a „dat viaţă” bătrânelului. Autorul frumoasei poveşti „Pinochio”, publicate pe 7 iulie 1881, este Carlo Collodi (24 noiembrie 1826 – 26 octombrie 1890), ziarist şi scriitor, autor al multor cărţi didactice pentru copii.

De data aceasta, bietul meşter Cireaşă căzu ca trăsnit. Când deschise ochii, se pomeni lungit la pământ. Faţa lui părea schimbată cu totul, iar vârful nasului, din roşu cum era, se făcuse vânăt de groază.

Meşterul Cireaşă dăruieşte bucata de lemn prietenului său Geppetto, ca să-şi facă o păpuşă cu meşteşug care ştie să joace, să mânuiască sabia şi să se dea tumba.

în clipa aceea cineva bătu la uşă.

– Intră, îngână tâmplarul, fără să aibă putere să se scoale de jos. Şi iată că intră în prăvălie un unchiaş plăcut la înfăţişare, pe care îl chema Geppetto; dar copiii din sat, când îşi puneau în gând să-l necăjească, îi ziceau „Mămăliguţă”, din pricina perucii lui galbene, care semăna foarte mult cu mămăliga. Geppetto era tare ţâfnos. Vai şi amar dacă îi zicea cineva „Mămăliguţă”! Se înfuria ca un taur şi nu era chip s-o scoţi la cale cu el.

– Bună ziua, meştere Anton, zise Geppetto.

– Ce faci aici pe jos?

– Învăţ furnicile să socotească.

– Frumoasă petrecere! Dar ce te-aduce pe la mine, cumetre Geppetto?

– Ce să m-aducă? Pârdalnicele de picioare. Uite ce, meştere Anton, am venit să-ţi cer o favoare.

– La porunca dumitale, răspunse tâmplarul, sculându-se în genunchi.

– Azi dimineaţă mi-a trăsnit prin cap o idee.

– S-o auzim.

– Mi-am pus în gând să-mi fac o păpuşă de lemn; dar o păpuşă cum nu e alta, o păpuşă care să ştie să joace, să mânuiască sabia şi să se dea tumba. Cu păpuşa asta vreau să colind lumea, ca să-mi câştig o bucată de pâine şi o leacă de vin: ce zici?

(„Pinocchio”, traducere de Alina Sichitiu)

Imagine de pe luncamihaela.ro