Literatura de azi
C.S. Lewis (29 noiembrie 1898 – 22 noiembrie 1963) avea să lase literaturii de ficţiune o lucrare care va fascina cititori de toate vârstele, chiar dacă scrierile sale au fost destinate în principal copiilor. Cel mai cunoscut rămâne ciclul Cronicile din Narnia. De menţionat aici prietenia dintre C.S. Lewis şi un alt scriitor renumit, John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman Stăpânul inelelor, amândoi profesori de literatură la Universitatea din Oxford şi nucleul grupului literar The Inklings, grup alcătuit din entuziaști literari ce prețuiau valoarea narațiunii în ficțiune și care încurajau scrierea de opere fantastice.
Unchiul Andrew și biroul lui dispărură cât ai bate din palme. Apoi, preţ de o clipă, totul deveni neclar. Digory se trezi învăluit de o lumină verde, blândă, pornită de deasupra lui, pe când dedesubt era beznă. Digory nu părea să stea pe ceva. Şi nu părea să-l atingă nimic. „Cred că sunt în apă”, îşi zise el. „Sau sub”. Asta-l înspăimântă pentru o clipă, dar simţi imediat că ţâşnea în sus. Apoi, capul îi ajunse la suprafață, iar el se trezi chinuindu-se să ajungă la mal, pe iarba moale de la marginea unui ochi de apă.
Când se ridică în picioare, observă că nici nu avea hainele ude, nici nu gâfâia, ca atunci când ai stat mult sub apă. Avea hainele uscate, uscate. Se afla pe marginea unui mic ochi de apă – nu mai lung de trei metri, de la un cap la altul – dintr-o pădure. Copacii erau unul lângă altul şi atât de stufoși, încât Digory nu vedea niciun petic de cer. Lumina era verde toată și venea dintre frunze, dar mai mult ca sigur deasupra lor era un soare foarte puternic, fiindcă lumina asta verde era strălucitoare și caldă. Era cea mai liniștită pădure cu putință. Nu tu păsări, nu tu insecte, nu tu animale și nu tu vânt. Aproape că auzeai cum creşteau copacii. Ochiul de apă din care ieșise nu era singurul. Mai erau alte zeci, cât vedeai cu ochii, la câţiva metri unul de altul. Aproape că simțeai cum sorbeau copacii apa prin rădăcini. Pădurea aceasta era foarte vie. Când încerca s-o descrie, mai târziu, Digory spunea întotdeauna că era un loc plin. Plin ca o tartă cu prune.
(„Cronicile din Narnia. Nepotul magicianului”, traducere Irina Oprea și Radu Paraschivescu.)
Imagine de pe cslewis.ro
