Ramona MüllerRamona Müller
31.03.2019

Francezul, românul şi turnul Eiffel, într-un alt fel…

Ca românuʼ nu-i niciunuʼ, ca franţuzul e doar turnul!”

Bonjour, mes amis!

Inaugurat la 31 martie 1889, Turnul Eiffel este unul dintre cele mai vizitate obiective ale turismului european şi mondial.

Se vehiculează ideea că oţelul folosit la construcţia lui provine de la Reşiţa, în baza unor argumente mai mult sau mai puţin edificatoare. Conform unor legende locale, inginerul prahovean Gheorghe Pănculescu i-a prezentat colegului său francez Eiffel metoda de îmbinare a plăcilor de oţel cu nituri folosindu-se de două căruţe. Cei care susţin că au văzut emblema „made în Reşiţa” ar trebui să gândească retrospectiv. În anii de construcţie a turnului, Reşiţa era sub dominaţie austro-ungară.

Totuşi, în Vălenii de Munte, orăşelul din ţinutul străbătut de Teleajen, elevii sunt mândri de eroul local, iar la orele de desen impresionează prin silueta falnică a turnului Eiffel, al cărui constructor, în opinia lor, rămâne Gheorghe Pănculescu, ca un fel de „Manole” neînregistrat „made în România” , gen „ bate fierul cât e cald”, că dacă se răceşte nu mai este franţuzeşte…

Tot într-un orăşel austro-ungar s-a născut şi cel care a vândut de două ori Turnul Eiffel pentru fier vechi. Regele escrocilor, Victor Lustig, datorită şarmului hipnotic fentează guvernul francez şi lucrează la cacialma: :„Din cauza greșelilor inginerești, reparațiilor mult prea costisitoare și din cauza problemelor politice despre care nu pot să vorbesc, demolarea Turnului Eiffel a devenit necesară”.

Iar, ca urmare, din cauza costurilor foarte mari de întreţinere, Primăria Parisului, care încerca să îşi revină după război, cedează Turnul Eiffel celui care a licitat cel mai mult, Andre Poisson. Realizând că a fost înşelat, cumpărătorul de ruşine, tace. Acest lucru îi permite escrocului să mai vândă încă o dată turnul, la nici o lună distanţă. Este demascat şi nevoit, de această dată, să fugă în America. „C’est la vie!” 

Conceput să fie demolat după 20 de ani, fiind de la bun început, după părerea unora, constituit ca un obiectiv scheletic de metal distorsionat faţă de ansamblul arhitectural francez per ansamblu, Turnul Eiffel a devenit în scurtă vreme motivul discordiei locale.

Noi, scriitori, pictori, sculptori, arhitecţi, pasionaţi de frumuseţea până acum intactă a Parisului, venim să protestăm cu toate forţele noastre, cu toată indignarea noastră, în numele gustului francez ignorat, în numele artei şi istoriei franceze ameninţate, contra ridicării, în plină inimă a capitalei noastre, a inutilului şi monstruosului Turn Eiffel, pe care răutatea publicului, adesea imprimată cu bun simţ şi spirit justiţiar, l-a botezat deja Turnul Babel.”- scriau cei care au organizat un protest faţă de construcţia turnului.

În replică, inginerul Gustave Eiffel răspunde: „Aş vrea să ştiu pe ce anume se fondează acest protest. Pentru că, domnilor, turnul meu n-a fost văzut de nimeni şi nimeni nu poate spune cum va fi până când nu va fi construit. Nu cunoaştem în acest moment decât un desen geometric, în sute de mii de exemplare. De când apreciem un monument din punct de vedere artistic pe baza unui desen geometric? (…)

(sursa foto: top100people.club/the-eiffel-tower-inauguration)

În plus, există o atracţie către construcţiile uriaşe, un farmec aparte pe care teoriile artei obişnuite îl pot cu greu explica. Veţi susţine că datorită valorii artistice au înfierbântat imaginaţia omului Piramidele? Până la urmă, sunt ele altceva decât nişte movile de pământ artificiale? Cu toate acestea, ce vizitator rămâne indiferent în prezenţa lor? Cine nu s-a întors de acolo plin de o admiraţie irezistibilă? Şi care e sursa acestei admiraţii, dacă nu imensitatea efortului şi grandoarea rezultatului? Turnul meu va fi cel mai înalt edificiu construit vreodată de om. Nu va fi el, din acest motiv, grandios în felul său? Şi de ce ceea ce este admirabil în Egipt va deveni hidos şi ridicol la Paris? Am căutat un răspuns – şi vă mărturisesc că n-am găsit niciunul”.

Aşa se întreba marele inginer…, dar nu se ştie cât de spectaculos sau nu este un „copy paste” al turnului pentru miliardarii de carton ai României, cei care au pe terenurile lor, ca în Slobozia, de exemplu, replici ale turnului (50 metri). În parcul lui Ilie Alexandru, „J.R de România”, rugineşte în „Dallas-ul” Bărăganului ialomiţean, înconjurat de stupi de albine, „Eiffel-ul de Carton”.

Turnul Eiffel, însă, rezistă… la fel ca şi coafura…

De-a lungul timpului a îndeplinit multiple roluri. Turnul Babel, cum a fost denumit la început, există pe Sena și pentru că milioane de turişti îl caută, îl admiră, îl simt şi îl trăiesc în limba universală a iubirii.

Legende sau nu, Parisul are un farmec aparte şi ne căleşte! („Tare ca fierul / Iute ca oţelul”)

Á bientȏt!

(sursa foto cover: girlsguidetoparis.com)

96 cititori