Carte frumoasă… Cinste cui te-a scris!

Carte frumoasă… Cinste cui te-a scris! Dar și celui care te-a tradus. Și, bineînțeles, celui care te citește.

Pe 23 aprilie este Ziua Mondială a Cărții și a Drepturilor de Autor. A fost instituită în 1995, la inițiativa UNESCO, și de-atunci e sărbătorită în cele mai diferite feluri în peste 100 de țări din lume. Un tribut adus celor care se ocupă de cărți, de la prima literă așternută pe hârtie până la distribuirea lor în lumea cititorilor, alegerea acestei zile are și o valoare simbolică, întrucât pe 23 aprilie, în același an 1616, se stingeau din viață doi titani ai literaturii universale – Shakespeare și Cervantes. De aceea, trebuie să subliniem că Ziua Cărţii a fost marcată pentru prima dată în Spania, în anul 1923, în memoria scriitorului Miguel de Cervantes.

O explicație romantică a alegerii acestei zile poate fi frumoasa tradiție din Catalonia unde, pe 23 aprilie, când este celebrat Sant Jordi – ocrotitorul celor care se iubesc cu-adevărat -, se dăruiesc cărți dragi împreună cu un trandafir roșu. Trandafirii roșii de Sant Jordi au tulpina lungă și sunt însoţiţi de un spic de grâu şi o panglică aurie cu patru dungi roşii. Şi adeseori de mesajul t’estimo – te iubesc, în catalană. La Barcelona, 5 milioane de trandafiri şi 400 000 de volume sunt oferite, de Ziua Cărții, în numele iubirii.

În România, 23 aprilie este și Ziua Bibliotecarului, fiind sărbătoriți toți ocrotitorii tăcuți și devotați ai cărților.

Vă invităm să citiți două poezii dedicate Cărții – „Rânduri pentru o carte” de Ion Minulescu și, firește, „Ex libris” de Tudor Arghezi al cărei prim vers reprezintă titlul prezentului articol.

Carte –
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te trezişi la mine-n casă
Într-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-acelaşi veşnic
Şi suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Într-un sfeşnic?…
Carte –
Sora mea-nţeleaptă
Şi cuminte,
Spune-mi, cine
Mă sorti frate cu tine
Într-o noapte fără lună,
Când –
Pe-aceeaşi cale dreaptă –
Ne trezirăm împreună,
Mână-n mână,
Ca-ntr-un raft de librărie
Unde numai dracul ştie
Ce te-aşteaptă?…
Carte –
Soră de beţie,
De extaz
Şi nebunie –
Magică bijuterie
De cuvinte
Şi imagini
Mâzgălite pe hârtie
Cine te-mbrânci spre mine
Să te vinzi fără ruşine,
Ca femeile pe bani?…
Carte dragă,
Nu ştiai
Că – oricine-ai fi –
Tu n-ai
Decât trei sute de… pagini
Iar eu,
Trei sute de… ani?…

(Ion Minulescu, Rânduri pentru o carte)

***

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaş cumpănită;

Eşti ca o floare, anume înflorită

Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singură, ce cântă

Iubirea toată pe un fir de păr,

Şi paginile tale, adevăr,

S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi

Şi zămisleşte marea lui fantomă

De reverie, umbră şi aromă,

Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,

Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.

Carte iubită, fără de folos,

Tu nu răspunzi la nici o întrebare.

(Tudor Arghezi, Ex Libris)

(sursa foto: transilvaniareporter.ro)