Odilia RoşianuOdilia Roşianu
08.04.2016

Când Danton a căzut…

Îndrăzneț și foarte hotărât, cu un talent oratoric desăvârșit,  Danton a fost unul dintre principalii conducători ai Revoluției franceze. Figura lui, rămasă în istorie, l-a inspirat pe Camil Petrescu să scrie drama ce va purta numele luptătorului contestat de adepții lui Robespierre.

Multă vreme, creația lui Camil Petrescu se considera a fi destinată doar lecturii, nicidecum montării pe scenă. Până în anii 70 când a avut loc premiera absolută, la Teatrul Național din București, cu Mircea Albulescu în rolul titular, într-o montare grandioasă realizată de Horea Popescu.

danton 1

Alături de Radu Beligan (interpretul lui Robespierre)

Așa l-am văzut prima oară pe Albulescu – frământat și curajos, demn și scăpărător, ucis în final, dar niciodată învins. Se întâmpla cu peste 35 de ani în urmă… Din declarațiile actorului, se pare că acela i-a rămas cel mai drag dintre personajele interpretate pe scenă.

Sute de roluri (pe scenă, în filme sau la teatrul radiofonic) ce cu greu pot fi, de fapt, numărate au fost întruchipate de Mircea Albulescu. Și prin fiecare dintre ele, a rămas în sufletul și fibra publicului. Ochii, glasul, mișcarea – toate aveau greutate, profunzime, mesaj.

Probabil că nu ne-ar ajunge cuvintele laudative ale limbii române pentru a descrie ce a însemnat Mircea Albulescu pentru cultura noastră. Și acum, la final, când Danton a căzut, nu putem decât să-l cităm tot pe Albulescu, care spunea: Când dispare un om bun, Dumnezeu ațipește pentru o clipă.

Odihnească-se în pace…

Romanță precupeață

Ieri seară, după cină
plictisită de-atâta fericire
de rutină
m-ai cumpărat, iubito
pe-o poala peticită de lumină

Nu știu de prețu-i bun sau râu
și chiar nu vreau să știu
mă jur pe bunul Dumnezeu

Eram al meu
eram stăpân pe mine
mă împăcam cu mine bine
uneori
pâinea mi-o câștigam
ca fiecare
eram și sunt păstor de nori
și mai spălam și ploaia pe spinare
alteori

Acuma sunt al tău, iubito
dar m-ai uitat într-un sertar
cu gratii întârziate din fildeș și stejar
strunjite de un celebru ebenist
împart destinul inutil și trist
cu alte zeci și sute de bricege
nu știu din mine ce se va alege

Se zice că
aștepți să prinzi un preț mai mare
sau să mă schimbi pe-un coș de rufe
din nuiele rare

Eu stau închis ca melodia-n note
între atâtea surate poliglote
ca ibrisimul arestat în papiotă
timpul își pierde timpul
și nu-nțelege nici-o iotă

Eu stau și sunt și-aștept
aceeași plictiseală zarafă
să îți sărute gropița de sub ceafă

și-ncoronând aceeași cina
să te îndemne iar la joacă
de-a precupeața de lumină, iubito
fosta mea regină

(fragment din volumul „Bazar sentimental”, poezii de Mircea Albulescu)

Mircea Albulescu (4.10.1934 – 8.04.2016)

mircea-albulescu-483514l

Sursa foto: aarc.ro

4.105 cititori