Odilia RoşianuOdilia Roşianu
22.04.2016

Căminul nostru

A treia planetă de la Soare, Terra, este sărbătorită în fiecare an pe 22 aprilie. Natura și oamenii au creat împreună un spațiu binecuvântat în care viața este posibilă. Totuși, locuitorii Pământului au tratat casa lor cu indiferență, ca pe ceva cuvenit. Iar „casa” a început să sufere…

În urmă cu peste 50 de ani, speriați de multe evenimente tragice care au avut loc (înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, „Masacrul din 4 mai”; succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles; moartea lui Jimmy Hendrix; un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken, nerecunoscut timp de 18 ani; poluarea foarte mare cu gaze și fum), în Statele Unite s-a hotărât că e momentul să se lupte pentru protejarea mediului în care trăim. La prima sărbătoare au participat 20 de milioane de oameni de toate vârstele, arătându-și astfel dragostea pentru frumoasa planetă albastră, dar și pentru cei care o populează. De atunci, peste 140 de țări au hotărât să celebreze această sărbătoare. Este vorba (și) de o luptă care nu se desfășoară doar pe 22 aprilie. Ci în fiecare zi. Pentru a avea un cămin și cei care vor veni după noi. Indiferent de etnie, religie, sex sau culoare politică.

La mulți ani senini, curați și blânzi pentru Pământul unde trăim!

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţii doar din ce-au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe prag
Voi ce-n lună zburaţi
Pân’ la cer vă urcaţi
Pe spinări de noi sclavi

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele, bune, rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi-ar putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele

 

856755-800-1458922215-6_85574900

Voi ce-n lună plecaţi
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flămânzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ

Lumea-i plină de rai
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe pământ

Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi
Nu e loc de vreun steag
E o groapă de paşi
Între ei sunt sudaţi
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal

Fii ai muncii, aveţi
Năduşală pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-al madamelor piept
Unii au, alţii fac
Unii dorm, alţii sunt
Între înger şi drac
Trage omul sărac
Înhămat la pământ

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele, bune, rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi-ar putea şi nu se poate
Şi ruină şi cetate
Genii mari şi frunţi tembele
Vânt ce stă şi vânt ce bate
Şi martiri, dar şi lichele
Nedreptate şi dreptate
Şi-ar putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele.

 

Adrian Păunescu, „Pământul deocamdată”

(sursa foto: eqynews.ro)

5.657 cititori