VITALI (roman)

Nu făceam parte din lumea ei

Trebuia să facem pe jos prin deşert câte 25 de mile în fiecare zi. Părea cel mai inutil şi mai prostesc marş din lume pentru că nu ducea niciunde. Uneori ne învârteam în cerc, pentru că seara ne [...]

Ca doi soldați răniţi, căzuţi într-o tranşee uitată

Când m-am trezit după a doua noapte de izolare în deşert, eram ud leoarcă şi tremuram. Tremuratul şi transpiraţiile acelea aveau să mă ţină o bună bucată de vreme şi nu vreau să vorbesc despre [...]

Visele care mă ocroteau

Am aţipit gândindu-mă la un picnic la iarbă verde, undeva lângă Moscova, când eram foarte mic. Una dintre primele mele amintiri şi singura în care mama şi tatăl meu apăreau împreună. Stăteau [...]

Pe lângă stânca mea

Bineînţeles că am încercat şi eu s-o şterg de-acolo. A doua zi, de cum am făcut ochi, m-am gândit numai la asta. Am băut ultima gură de apă din ploscă şi am luat-o spre apus, adică spre locul în [...]

Prima noapte în deșert

În prima noapte n-am făcut nici un foc din cauză că eram complet paralizat şi convins că, dintr-un moment în altul, cineva va veni să mă ia şi să-mi spună că totul nu-i decât o farsă tâmpită [...]

Acolo poţi medita netulburat

M-am trezit pentru că cineva mă zgâlţâia zdravăn de umăr. Era patru dimineaţa, încă întuneric şi nu înţelegeam de ce lângă patul meu stau în picioare doi bărbaţi. Îmbrăcaţi în negru, sobri, [...]

O victorie în tot acest pustiu

Am pus mâna pe telefon şi am format  numărul Alinei care îmi răspunse imediat. Vocea ei cristalină mă scoase complet din văgăuna în care intrasem. – Vreau să te văd. Nu mă refuza, te rog. [...]

O lovisem pe mama…

Între timp, eram sub urmărire penală şi trebuia să apar din nou în faţa judecătorului. Pe Erick nu l-am mai văzut. N-am înţeles cum a reuşit să fugă în noaptea aceea din maşină, dar a scăpat mult [...]

De data asta, eu eram teroristul

Cred că mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva secunde sau poate minute, iar atunci când mi-am recăpătat-o, am auzit lângă mine, pe lângă fâsâitul unei cutii cu pepsi, sirenele amestecate ale [...]

O aventură, vineri seara

Era într-o vineri seara şi ştiam că mama nu va apărea până a doua zi. Chiar dacă ne-ar fi găsit în pat goi, nu cred c-ar fi spus nimic mai mult decât „mă scuzaţi, copii”, sau „în sfârşit, ai şi [...]