VITALI (roman)

Ăsta-i New York, nu raiul pe pământ

În acea seară am aflat că între albi, negri şi galbeni există o mie de alte nuanţe umane. Eram în sfârşit în New York. Toţi mâncau ceva, cel puţin cu o mână, sau sorbeau din cupe imense [...]

Aurul de pe plajă

Voiam să rămân puţin singur ca să mestec în linişte toată plaja aceea neaşteptată. A fost greu s-o fac pentru că, odată ajuns în America, chiar din acea primă zi, acest reflex automat al [...]

Prima zi din noua mea viață

Îmi amintesc bine acea primă zi din noua mea viaţă, pentru că aveam toţi porii fiinţei mele larg deschişi şi absorbeam lacom fiecare detaliu. Nu văzusem oceanul şi New York-ul decât în filme şi [...]

Unde mergem?

Nu mă gândisem deloc unde vom locui în New York. Eram sigur că oriunde ar fi fost va fi mai bine ca în Lianozovo. Cel puţin n-o să mai fie atâţia gândaci în bucătărie şi atâtea femei care să [...]

O fac din patriotism, să ştii

Mai aveam două zile până la plecare. Am vrut o seară de adio cu prietenii, iar mama a aranjat cu părinţii lui Mişa s-o ţin la ei care locuiau destul de departe de zona dezastrului. Strada noastră [...]

Poate nu vom dispărea definitiv, în neant, fără urmă

În metrou nu era multă lume şi m-am bucurat că pot să mă aşez. Mi se înmoaie foarte rar genunchii, un simptom ciudat, datorat poate faptului că aparţin unui popor prea sentimental, cum zice [...]

Poate și sângele meu e sepia

Când am început să-mi iau rămas bun de la oameni n-a mai fost atât de uşor. Pe unii i-am sărit pur şi simplu pentru că ştiam că mă voi întoarce să-i văd. Am hotărât să iau totul ca pe o plecare [...]

Viitorul încă-și avea sălașul acolo

Aş fi vrut să fi putut pleca cât mai repede la New York. Mama nu era acasă şi s-a întors târziu după miezul nopţii. Aşteptând-o, am exersat la chitară, mecanic, ca un robot care şi-a pierdut [...]

Bucată cu bucată, moleculă cu moleculă

Spre dimineaţă a venit curentul electric şi maşina Salvării pe care nimeni n-o mai aştepta. Au luat-o pe Dasha cu gemenii ei fără nume. Era mai bine că n-aveau nume, m-am gândit eu, pentru că [...]

Când s-a lăsat tăcerea prea apăsător

În Klin, în aceea noapte de Înviere, eram su siguranţă în afara oricărui pericol. Serghei şi cu mine stăteam cu mâinile împreunate, cu cruciuliţele scoase la vedere şi păream mai pioşi decât [...]