ROMAN ÎN FOILETON

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 16 Sunt un domn, chiar dacă n-am sânge albastru şi n-am urmat şcoala de bune maniere, mai ştiu şi eu cum să mă port! Nu era să las o doamnă să aştepte, [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 15 M-a felicitat în vorbe atât de multe, că începeam să cred că la atât se va rezuma discuţia noastră. P-ormă mi-a spus, pe ocolite, că au fost nişte [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 14 I-am spus şefului că miros ceva. S-a uitat lung la mine. — Tragi la necaz sau necazu’ trage la tine? — Nu ştiu, şefu’, da’ nu-mi miroase deloc bine [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 13 Prietenul meu ziaristul a vrut să facă o poveste perfectă, a uitat că trăim într-o ţară anormală. A scris despre mine, mi-a publicat şi fotografia, [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 12 De data asta am stat cu ochii pe geanta diplomat. N-am deschis-o, dar era grea. I-am dus-o şefului şi l-am rugat s-o închidă în seif, să nu se piardă [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 11 Nu mai înţeleg nimic. Trebuie s-o iau de la capăt. M-am trezit într-un pat ca de spital, dar eram în infirmeria secţiei de poliţie. Nu mă [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 10 Stau la sfat cu şeful. Nu ştie nimic mai mult decât mine, dar bănuieşte mai multe. Nici nu cred că-mi spune tot ce bănuieşte. Face scenarii. [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 9 Nu prea ştiu ce să fac. Am viaţa mea liniştită la arhive, nu mă dă nimeni afară, dar nici nu mă-mpinge careva să mă dau erou. N-ar trebui să-mi [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 8 Vorbise dintr-o suflare aproape, întreruptă des să tuşească în batista soioasă. Cred că-mi spusese tot ce văzuse şi tot ce ştia. Mai multe decât [...]

Greuceanu – roman (cu un) poliţist – 7 Mi-au căzut ochii, ziceam, pe foile care vorbeau de diamantele şlefuite. Fabrica e la marginea oraşului, într-un fost CAP. Din exterior nu se [...]