POEME

Ochiul mistic

El vine de departe, de la începutul lumii, neobişnuit de anxios. Înfricoşat şi perplex, el are rădăcini cât mine, dezvăluind, prin numărul de inele, aspecte ale unei vieţi anterioare, succesive. [...]

Peregrinările sufletului

Îmblânzită, îmbulzită, gata să calci în farfuriile întinse pe iarbă, de hram, ţipând la mine că de ce le sunt eu azi antipatic trecătorilor? Aşa îi spusesem, că… Ţinuţi amândoi strâns de [...]

Măăăi îngeraş, măăăi buruiană de venin

Încheiat în şindrilă măruntă: prin schisme şi erezii, prin silnicie — un organism. Un organism fără destin, ciudat, năpustit asupra lui Dumnezeu, „ca un uliu”. Care a reuşit să se desprindă de la [...]

Descumpănit

Mergi din cetate în cetate de când erai mic, mergi din bastion în bastion și nu înțelegi scopul, de ce mergi? Puteai să nu te deranjezi atât și tot aia era, ce ai vrut să-ți demonstrezi, totuși, [...]

Neputință

Ninge cu fulgi de cinci centimetri afară, e sâmbătă, 21 martie, preotul Florin Oancea, poet, în prima lui vizită la mine acasă, îmi spune că în Sibiu bat morții la ușă și întind mâna, nu înțelege [...]

Un tremur plăcut

M-ai învățat rătăcirea. Îmi scapi, tată, nu te pot aduna într-un loc, te-ai risipit dintr-odată, ce se întâmplă? Îmi doresc atât de mult să știu unde ești acum. Nu mai sesizez nici un puls în [...]

Ție-ți mai arde de trăit?

Temelii noi, îți dai seama? Temelii noi după ce am intrat în Capu Corbului, de o parte și de alta a șoselei naționale – trecem printre ele, aici a fost inundație! S-a revărsat timpul meu pe aici, [...]

Până să se lase frigul

N-au viermi? Muște, praf, mizerie, îți duci mâna la nas: sunt trântite pe tarabă cu zecile, hălci de pastramă de oaie uscate, vinete, te strâmbi, nu te-ai mai strâmba dacă ți-ar fi foame, le-ai [...]

Stânca din tine

Stă cu spatele lipită de stânca fierbinte, „cu inima vibrând de vechi trăiri”, a adormit la soare și nu se mai poate trezi, compoziția stâncii e acum și compoziția ei, stânca a înghițit-o, stânca [...]

O lumină numai a lui, bea

Departe unul de altul și atât de aproape, unul plecat, supărat pe întregul sat, altul întors împăcat cu el însuși. Că n-ai de unde să iei altă lume. Într-o viață de om, merită să te omori cu [...]