Rubrici

Punguța cu diamante

A doua zi urma să merg să-l întâlnesc pe marele Gari, ca să aflu şi eu de ce venisem la Moscova. Când am ajuns la adresa pe care-o aveam, am recunoscut casa ascunsă între copaci în faţa căreia [...]
16.05.2019

MOARTE și VIAȚĂ (episodul II)

„… ce dor mi-e de viața ascunsă în mine – prunc năzdrăvan al devenirii de sine… căci fiind re-naștere de Dumnezeu iertându-mă mereu și mereu, ce altceva mai mântuitor și salvator poate fi decât [...]

Însingurare

Mi-am închis timpul în colivie și m-am părăsit într-o insulă pustie. La început a fost o incoloră, bizară bucurie.   Mi-am pregătit călătoria spre punctul nenăscut, acolo unde ochiul [...]

Un oțetar de-o sută de ani

Fă-ți patul și dormi! – 3           Am ajuns acasă târziu. Destul de stors. Nu voiam decât să mă trântesc pe pat și să-nchid ochii. Noroc că nu m-a întrebat nimeni nimic. Nici n-aș fi spus, doar [...]

Poate te voi uita

Momentele de grație au durat fix atât cât îi trebuie unui fluture să spulbere strănutând o păpădie. Nici nu’mi trebuia mai mult. A fost minunat de trist și’ți sunt recunoscător. De’acum am timp [...]

Lecție de învățământ politic cu bunica

La câțiva ani după ce fusesem făcut pionier și așteptam cu nerăbdare să cresc ca să devin membru al Uniunii Tineretului Muncitoresc (în timpul lui Ceaușescu organizația avea să fie redenumită [...]

Olimpul moldav

 „Rege între toate creştetele munţilor, care-i alcătuiesc o cingătoare ca o pază de cinste, Ceahlăul măreţ, care şi-a păstrat numele lui de botez Dac, de-abia cunoscut în unele colţuri neştiute [...]

„Greva repetenților”

 13 – 15 octombrie 1995. Personalităţi de prim rang din peste 40 de ţări participă la conferinţa organizată de Forumul Crans Montana, în capitala Maltei, La Valetta. Conferinţa, desfășurată [...]

Va trebui

Va trebui să ierți și vei ierta Păcatul mâinii noastre care-a scris Adio pe fereastra unui vis Va trebui să ierți… și vei ierta. Va trebui să pleci și vei pleca Nu prea departe – cât ar fi [...]

Les confessions selon Augustin

Quoi de plus audacieux que de mettre à nu son âme aux lecteurs ? Quoi de plus osé que de reconnaître un passé trouble, un chemin épineux et des écarts qui soient moins éthiques que prévus ? [...]