OAMENI ŞI LOCURI

Nea Stan Țiganu’ fusese fierar pe vremuri. Locuia peste trei case de noi. Nevasta lui era româncă, o femeie frumoasă, cu ochi albaștri, mereu bolnavă. Casa lor era văruită în galben, cu [...]

Cum venea toamna, femeile se pregăteau de război. Țața Petra lui Rale avea un dulap de lemn, înalt, pe care învârtea firele de urzeală și le punea pe un sul din lemn, cu găuri mari la capete. Mai [...]

Tata se întorsese de la câmp și în drum spre casă se oprise la Didica, la cârciumă. Se așezase la masa din colț și își pusese pălăria pe masă. Nădușise. Broboane de sudoare i se prelingeau pe [...]

          Tata povestea: – Eram tineri și ne-am dus la o nuntă la Călugăru. Mă-ta știa lecția dinainte. Îi spusesem: vezi, când mergem la vreo nuntă, o veni vreunul să se ia de tine, să-ți [...]

Stancu lui Mucea stătea sprijinit în băț. Îmbrăcat cu o pelerină de ploaie, cu glugă, părea o umbră albastră sprijinită în băț în mijlocul drumului. Oile pășteau cuminți și rodeau cioturile de [...]

Omul stătea așezat pe pat, cu palmele lipite de stinghia patului. Stătea în întuneric și se gândea. Nu zicea nimic. Prin fereastra înaltă încăpea luna plină. Afară, greierii cântau în iarbă. Se [...]

Mândri erau oamenii noștri! Când mergeau la o nuntă, nu-i mai cunoșteai, bărbații, la costum și pălărie, mergând în față, iar femeile, cu un pas în urma lor, rușinoase, cu toți ochii aceia [...]

Bunica Ilinca se avea bine cu baba Ioana Tilicoaia. Fuseseră cumnate odată, ținuseră doi frați. Bunicul murise de tânăr, la treizeci și trei de ani, când l-a prins o ploaie rece pe câmp. După o [...]

În buza iernii, rotocoale de fum ieșeau pe coșurile caselor. Unde era fum, erau și oameni, iar casele ai căror stăpâni ținuseră drumul cimitirului stăteau amorțite, privind ulița ca niște ochi [...]

Se răriseră babele. Muriseră. Câteva case nici nu mai erau, casa babei Ioana, a babei Neaga și a lui nea Stan Fieraru’. Pe unele locuri creștea trifoiul. Câte un dâmb mai amintea că acolo fusese [...]