MĂSCĂRICIUL CUVINTELOR

anotimpului a

avenit, aobosire, aostenire, aminunare, aunde am alergat adesea ancestral, anchilozant androgin, aruncat, adormit, apucat așteptând asosirea alinierii astrelor, aiurind alandala, aiuritoare [...]

euadam, tueva

(versurile valurilor dezacordate) oglinzile în care m’am privit mi’au arătat mai mereu pe un altcineva ce se sfâșia precum crinolina ta în ecouri de gânduri anodine hăulite de vanitoșii [...]

frumoasă așa

chiar în capela unde odihneau amintirile îngenuncheate arugăciunea uitării în fața iconostasului pesemnelor ce luceau edulcorate, spre adularea cicatricilor rănilor pironite de amor divin, [...]

jumătate din nimic

rezemată evlavios – cu onoarea fustelor ridicate în slăvi de mâinile’mi împreunate arugăciune sprijinind ghizdurile unei fântâni pline de ciuturi dar atât de seacă de iubire ca nu cumva să [...]

postind de mine

seara se ridica navigând vaporoasă pe sub buci fluorescente de licurici sărutând silfide ca să coboare apoi, poate, în brațele în care te învățasem să muști zăbala sărutând mâinile ce’ți sufocau [...]

Nici măcar adio

Pe acela care scrie poezii, rimate drăgălaș pentru școlărițe cu inimi fragile, dornice de emoții de marțipan și coperți de reviste colorate, eu îți spun: atunci iubește’l cu multele tale inimi. [...]

în inima mea ușor fanată

ghemuit în tranșeea liniei întâi, mă întrebam dacă să te asalt, – eu, pe tine, să te -, soldat impostor în propria mea viață, în care nu mă întrebase nimeni dacă aveam chef să vin. priveam [...]

până de mă vei mai găsi

de acolo de unde vin, comandant al legiunii fanfaronilor, începusem să’mi cert vorbele translucide, într’atât mă crezusem iubit de preadulcile pieptoasele creaturi, ce mă navigau mut în oceanul [...]

în bârlogul lupilor

frângeam zăpada fragedă cu umbletul atât de înlenevit încât dangătul crucilor autrenie, mereu prea devreme pentru sufletul meu ostenit, mi se părea revoltător de sprințar în bezna dimineții. m’ai [...]

epava iubirii cu tine

după ce mi te’ai răzvrătit, ai avut grația să mă atârni de parâma corabiei ce n’a mai ajuns vreodată dintr’un mal în celălalt larg, presimțind că te voi fi navigând aeșuare, fără să apucăm să’i [...]