MĂSCĂRICIUL CUVINTELOR

mult de puțin fericit

coronițe ruginite agățate pe coada unei lingure fără de sprijin pe marginea unei farfuree, atârnau pe sub mătănii bâlbâit îngânate lunecând pe solzi de șosete sfințite prăbușite peste glezne [...]

vremi de tristețe

(aspovedanie, acum)   purtam la șold o coardă de pian dezacordat, iar în buzunarul de la piept adăposteam o călimară fără de respirație de’a binelea nudă lângă un arcuș de violină violoncelă [...]

în amoarte cu mine

sufereai lucios de sedentarism de iubire aveai sentimentele încă suple grațios mișcându’se greoi spre salcia din mine, de care mi te atârnai sălcie, umbrind gondole legănânde în care zăceam [...]

carnea dorințelor

gândurile și îngrijile îngrijorande de lângă ridurile de pe gât își sugrumaseră oboselile în preajma decolteului tău sprijinit de corzi de piane ce dădeau vesel din coada unor câini ce se [...]

acolo unde iluzia e vie

ca și durerea, iluzia aiubirii nu doare, nu există, nu ucide, dar stinge lent marginile ascuțite ale stelelor aomorânde.   iluzia aiubirii sfâșie ocrul cafeniu al măslinilor și’mi șterge [...]

a-manta

păstrezi în tine secretul unei șoapte strigate de iubire legănată înșelător liniștitor de bunul plac al mareelor geloase și plângi drama nordului ce râvnește mereu neîmplinit sărutul iubirilor [...]

așa cum se cuvine

ningea în pocalul în care îți înmuiam împărtășania privindu’te așa, preafrumoasă cum erai, șezând în genunchi de’a fața Dumnezeului din mine așteptând hrănirea divină.   iar eu mă adunam din [...]

târziu întârziată

în Siberii prea albe orbitor ascuns asalvare mă tolăneam prin burți de iepe izbăvite în moartea născării de mine. Doamne… Da! niște Doamne erau! acele iele decăzute în iepe pe care le’am călărit [...]

Ultimul gând

Prăfuit sub zăpadă adun într’un gând nisipul lipsit de clepsidră. E timpul petrecut în plânsul soartei. Acolo unde se lamentează decorațiile mândre de prea mult post-mortem. Capodopera [...]

Poate te voi uita

Momentele de grație au durat fix atât cât îi trebuie unui fluture să spulbere strănutând o păpădie. Nici nu’mi trebuia mai mult. A fost minunat de trist și’ți sunt recunoscător. De’acum am timp [...]