MĂSCĂRICIUL CUVINTELOR

lumea asta plânge de Crăciun

aburi cu miros de pradă se ridică din răni fragede, mereu proaspete, ce pictează în zăpezile unei ierni domoale, fantome de ființe atopindu’se cu sufletul atârnat la încrucișarea unor paralele [...]

de mână cu steaua mea călăuzitor’căzătoare

la încrucișarea privirilor cu potecile de ieri, pe drumul stâncilor cocoșate, acolo unde diminețile se bălăcesc în ierburi înrourate de habarul vorbelor irosite, acolo unde liniștea are gustul [...]

îngerii sunt îngeri

îngerii nu au obrăjorii rotofei, nu au gropițe, nu au cârlionți și bucle blonde, nici privirea candidă sau ștrengărească, îngerii nu știu să tragă cu arcul prematur la vârsta mersului de’a [...]

jucându’mă de’a pedeapsa

din ciclul „de vorbă cu Hemingway” stelele înstelau, norii înnorau, lunele luneau și orizontul îmi șiroia pe obraji tunete și alte răcnete celeste picurându’le molcom peste mute adunări. plecasem [...]

Marea vorbelor frânte  

cu vorba rănită de flori ce se ofilesc prea mândre, lipsite de rugina amorului, în siajul inocentei uitări de sine, flăcăiandru răzvrătit pe drumeagul unui destin deja moșneag, voi ritma elegant [...]

când pământul gândește

îngropat în auitare jur că îl aud icnind dureri de unghii strivite sub nicovala timpurilor veșnic iluzorii frământându’se dacă să mă lase să rodesc iar din ocna uitării niște amintiri, unele [...]

îmbrâncind gravitația

strigam pe numele de fată fantomele surde, iar atunci când nu scuipam în ochii ciclopilor, sorbeam venin și ofeream cârje șerpilor, resuscitând în noapte ceața pentru a avea ce așterne pe buricul [...]

miroseam iarna

fântânile ezitau halucinând arșițe morganice în cumpăna unor timide adieri ce compătimeau secete de iubire măsurând mirarea apelor rupte deodată din vintrele tuturor maicilor lumei ăsteia [...]

împărăteasa surzeniei din mine

te’am născut dintr’un sărut în fânul uscat înnobilat de vitele din noi unde îmi tăvăleam utopiile a’mperechere   mi’am rătăcit polenul prin puful de pe ceafa ta sperând la supraviețuirea [...]

râvnind auitare de mine

săpând adormirea cuvintelor de iubire în obrajii ultimului zâmbet unde vor odihni degeaba destine desuete, îmi umblu viața mândru fără de cârje, fără de tine, fără de mine, fără de rost.   [...]