MĂSCĂRICIUL CUVINTELOR

nu nori, nici cer, nicicând

atâta vreme cât totul mă’ntristează nu’mi pare rău după nimic, nici măcar despre mânia umărului aceluia unde cresc noduri născătoare de aripi zburătoare. nu nori, nici cer, nicidând! pentru că [...]

amăgirea mea

te așteptam în mine îmi închipuiam. așa împintenat, așa împăunat, furasem chiar jaboul curcanului ca să mă gătesc, punându’mi pantofii cu tocul înfipt înlăuntrul gândurilor, strunind oițe [...]

nălucit în mulțime

se făcea că trecătorii purtau toți fața mea, în acea lume în care trecătoarele mascate în portretul tău își înfigeau degeaba dar cu atâta eleganță tocurile sub pantofi. venisem să propovăduiesc [...]

aproape de bine

eram prea aproape de bine. ploua peste niște gânduri discrete ce mi se mucegăiau de’un dor nelimpezit. mă complăceam încarnând un olog de carnaval apoi mă plăceam impersonând un pitic de bâlci. [...]

promite’mi că nu…

mă trimisese să lustruiesc chingile lumei pentru ca rotirea, spre invers să i se întâmple, aîntinerețe, desigur, aceea fără bătrânețe și viață… (cum, copii? așa… toți în cor:) „și viață fără de [...]

vremuri de in și de somnie

nu’mi voi strâmba gândurile doar pentru că aproape m’ai urnit să te poftesc aispravă, dezbătându’ne în scrumul dorințelor, tu înveșmântată în in, eu blestemând răsfățul în vremuri de in și de [...]

privindu’mă aadorare (fragil)

pentru că fiecare zi e un strop indescifrat mustind prin lacuri pe sub peșteri, presimt ura din iubirea clocotindă în gât, sărind sprinteioară peste șleauri mocirlite, trădare aoftatului unei [...]

muzele fugind de mine aregăsire

de’ar fi să nu’mi mai rămân și tot îmi voi fi de ajuns acum că mi’am întemnițat singularul sub mareea acrișoară a celei nemernice. dar presimt că începând chiar de ieri mă voi tăvăli insalubru [...]

șamanul și tâlharul

mărgineam unul din maluri, și tivindu’l pe celălalt, îmi tărăgănam călcâiele pe sub gleznele sânilor tăi ce ți’i muncisem în silnicie lunecând prin albia parfumată cu sudori ocnașe ce ducea drept [...]

amantul vorbei (risipite)

femeia mea, sunt toate vrăjitoare, lapidate în brațele plictisului istoriei de gelozia îndrăznirii de’a mă avrea cu rugul arzând sub un suflete știrbe cu buze cărnoase sorbind din lulea fum [...]