MANSARDA TIMPULUI
04.11.2020
Îmi pare că trăiesc…
Viața mea e liniștea din adâncul apelor, e iscodirea tăcută a nemărginirii de dincolo de timp, e prețiozitatea diamantului și blestemul rubinului, e neliniștea vântului, valului, gândului, e [...]
28.10.2020
La un ceai
E soare… Orașul meu e… cum îl știu de-o viață… Cuminte târg și liniștit e-aici, acum, ca și-alte dăți, între podgorii răstignit, îmi este cel dintâi iubit. Pe timpul când eram [...]
21.10.2020
Umbra de fum
Între lumină și-ntuneric, abisul vieții și al morții. Noi – clipă suspendată – ne credem eterni pe plaiurile sorții. Pășim pe timp, pe pietre, pe orizonturi arse de cuvânt, cerșind, [...]
14.10.2020
Gutuiul
Se-nchină trist gutuiul lovit de stropi de plumb… Vai, Toamnă, de ce mă pedepsești? Doar clopotul în ceruri mai vibrează; pe ramuri felinare galbene oftează; poarta se clatină, când vântul [...]
07.10.2020
Aș vrea să nu știu…
Peste întinderi de ape cad stele-ostenite ducând în adâncuri destine și veacuri. Noaptea se-ntinde pe țărmul pustiu, mă-nghite tăcută. Aș vrea să nu știu, că luna mă plânge lângă farul cărunt, că [...]
30.09.2020
În crângul copilăriei…
Își lasă noaptea pleoapele peste crângul copilăriei albit de vremuri și uitare. Fiecare copac păstrează atingerea brațelor mele, căldura obrazului pe scoarța încrețită de-amintiri, fiecare fir de [...]
23.09.2020
Umbre pierdute
Treceau pe-alei oameni cu umbra în spinare… Împărțeam tuturor amintiri și poeme din orașul singurătății, în care rândunelele ciugulesc lumina din palma asfințitului. Vântul mi-a furat toate [...]
16.09.2020
La marginea pădurii…
Astăzi, am ascultat pădurea, cum își țesea veșmântul din amintiri și umbre, din firave iubiri. Din când în când, el, Vântul, îi risipea cenușa multelor despărțiri. Pe frunzele uimite, Dumnezeu [...]
09.09.2020
Privesc oglinda…
Privesc oglinda și mi-e dor de lumea cu figuri imaginare, de nopțile, ce-nghit bucăți de univers, de firul de nisip adăpostit în pietre, în nimic, în stranii fantezii. Privesc oglinda, [...]
02.09.2020
Umbre nenăscute
Ființa mea e-asemenea c-un val, ce se aruncă speriat spre țărm, își caută poemele căzute din raiul cu oglinzi, cu perle mute. Nisipul umed se-nfioară, când zeul dragostei aprinde, pe lespedea [...]