MANSARDA TIMPULUI

Se-așterne liniștea în raiul fără stele. Sunt prizoniera înserării mele.   Liniștea înserării   Lumina țipă dintre veacuri sure trezind ninsoarea adormită în vitralii. Se naște lumea… [...]

În castelul bântuit de amintiri rebele un menestrel zice din poemele grădinarului. Prințesa cu chip de icoană bizantină și-a pierdut virginitatea într-o noapte cu lună plină. Eu mi-am uitat toate [...]

Câteodată, când mă joc, sunt fata morgana ce aleargă printre dune însetată de iubire…   … fir de nisip faraonic purtat de vânt prin deșertica, fierbinte vale a soarelui, de mii [...]

Trăiesc încă de la început de lume și nimeni nu știe de mine. Sunt o singuratică! Am învățat cu ușurință suspinul inimii și zbuciumul mării; tristețea toamnelor cu lacrimi ruginii și învălmășirea [...]

Încă nu sunt sigură dacă iubesc sau urăsc noaptea. Pentru că liniștea se strecoară tiptil pe sub tei, pe sub castani, pentru că e discretă și tandră, pentru că umbrele se mișcă cum vor și [...]

Călătorie sublimă Cu ochii deschiși ascultăm marginea timpului. Trecem dintr-un anotimp în altul pășind peste umbre și ape, peste iarba ce crește în templul dorurilor înaripate. Sub vâsc, scriem [...]

Am o relație foarte interesantă cu timpul. Uneori îmi e prieten și-mi ascultă în tăcere gândurile, alteori se face că nu mă cunoaște și mă lasă să orbecăi în necunoscut. În ambele cazuri, însă, [...]

„Omul trăieşte de două ori: prima dată în realitate şi a doua oară în amintire”. Honoré de Balzac La început de timp credeam că oamenii pot trăi doar cu lumină și apă, că nu au vârstă și nici [...]

Lumina îmi pătrunde adânc în privire. Umbre difuze se agită în jurul meu, murmurând sunete stranii și foarte colorate. Unde mă aflu? Deschid ochii mari, ascult, miros. Sunt mută de uimire. Totul [...]