MANSARDA TIMPULUI

Toată viaţa mea: tăcerea copacilor în frigul iernii.   Albul zăpezii: gândurile umbrelor, şoptite cu dor.   Plânsul norilor: lacrimile pietrelor aruncate-n cer.   Liniştea apei: [...]

Oamenii uită să mai fie oameni. Încep să se creadă zei! *** A nins în noaptea asta ca la sfârșit de lume! Se ascundeau poveștile în zorii-mbătrâniți, în cenușa disperării din amintiri postume. [...]

E ora când vii la răscruci… Vino diseară s-asculți o poveste, să fim umbre albastre pe străzile ăstui veac, să sorbim din aceeași cupă tinerețea fără de bătrânețe și inocența dragostei; să [...]

Se-așterne liniștea în raiul fără stele. Sunt prizoniera înserării mele.   Liniștea înserării   Lumina țipă dintre veacuri sure trezind ninsoarea adormită în vitralii. Se naște lumea… [...]

În castelul bântuit de amintiri rebele un menestrel zice din poemele grădinarului. Prințesa cu chip de icoană bizantină și-a pierdut virginitatea într-o noapte cu lună plină. Eu mi-am uitat toate [...]

Câteodată, când mă joc, sunt fata morgana ce aleargă printre dune însetată de iubire…   … fir de nisip faraonic purtat de vânt prin deșertica, fierbinte vale a soarelui, de mii [...]

Trăiesc încă de la început de lume și nimeni nu știe de mine. Sunt o singuratică! Am învățat cu ușurință suspinul inimii și zbuciumul mării; tristețea toamnelor cu lacrimi ruginii și învălmășirea [...]

Încă nu sunt sigură dacă iubesc sau urăsc noaptea. Pentru că liniștea se strecoară tiptil pe sub tei, pe sub castani, pentru că e discretă și tandră, pentru că umbrele se mișcă cum vor și [...]

Călătorie sublimă Cu ochii deschiși ascultăm marginea timpului. Trecem dintr-un anotimp în altul pășind peste umbre și ape, peste iarba ce crește în templul dorurilor înaripate. Sub vâsc, scriem [...]

Am o relație foarte interesantă cu timpul. Uneori îmi e prieten și-mi ascultă în tăcere gândurile, alteori se face că nu mă cunoaște și mă lasă să orbecăi în necunoscut. În ambele cazuri, însă, [...]